De ce avem nevoie să cunoaștem istoria femeilor și cum au apărut pulsiunile ideilor feministe de-a lungul secolelor?
Pentru că acest tip de istorie nu este discutat în curricula școlară în România și pentru că trăind absorbiți de prezent avem tendința să credem că modul nostru de viață a existat în forma pe care o cunoaștem dintotdeauna.
Din păcate, drepturi fundamentale umane pe care le putem accesa astăzi ca femei (dar nu peste tot în lume) și care stau la baza vieții noastre reprezintă realizări izbutite în ultimii 150 de ani. Cadrul legal care asigură câteva dintre aceste drepturi:
- dreptul la educație
- dreptul de a profesa în baza studiilor făcute
- dreptul de a încasa banii câștigați din propria muncă
- dreptul legal la custodia propriului copil
- dreptul la proprietate și moștenire
sunt o exprimare a activității unor femei care au luptat pentru a construi o lume cu mai multe oportunități pentru fiicele, nepoatele și strănepoatele lor.
Ne propunem astfel, să descoperim viața și activitatea acestor femei care au susținut cauza ridicării statutului femeii la egalitate cu cel bărbătesc pentru a sprijini ideea de parteneriat între sexe de pe poziții de paritate.
Repere Istorice
Încă din secolul IV î.Ch., Aristotel (384-322 î.Ch.) spunea că femeile sunt femei prin virtutea unor lipsuri de calități. Această convingere era bazată pe esențializarea ideii despre biologia diferită dintre bărbați și femei. Postulatul că biologia este destinul determină convingerea (care încă există) că bărbații au calități masculine pentru că demonstrează că sunt raționali, agresivi și asertivi, pe când femeile au calități feminine pentru că înfățișează delicatețe, intuitivitate și sensibilitate. Aceste diferențe erau aspectele care determinau comportamente și moduri de gândire specifice pentru fiecare sex.
Pe parcursul secolelor, acest tip de a privi lumea s-a extins în convingerea că doar bărbații pot gândi logic, pot înțelege concepte abstracte și analitice, iar femeile sunt doar niște ființe emoționale, pline de compasiune și făcute pentru a-i îngriji pe ceilalți. Această distincție s-a stabilizat ca un canon rigid pentru a păstra ordinea ”naturală” a lucrurilor. Astfel, sistemul binar masculin-feminin, putere-slăbiciune, autoritate-supunere, viață publică-viață privată se instalează cu fermitate în mentalul colectiv.
Femeia are acces doar la rolurile de soție, mamă sau fiică, stând mai mult în casă și neparticipând la viața publică sau la luarea deciziilor. În același timp, bărbatul își asumă autoritatea supremă prin rolurile de soț, tată, frate, față bisericească, legiuitor și conducător.
Femeile nu aveau drepturi formale și nu erau reprezentate ca entități prin lege. Prin căsătorie, femeia și corpul ei aparțineau soțului ei care era singurul custode legal al copiilor.
În 1688, în Anglia, Revoluția Glorioasă a adus o respingere a regimului patriarhal monarhic prin detronarea lui James al II-lea. Este momentul în care încep să fie publicate mai multe texte scrise de către femei care reclamă limitările vieții lor și modul în care aceste probleme reflectă statutul de sclav în propria viață personală, acasă.
Lady Chudleigh scrie în 1703 un poem intitulat To the Ladies (Pentru Doamne) care începe astfel:
To the Ladies
Wife and servant at the same
But only differ in the name
(Pentru Doamne
Soție sau servitoare în același timp
Diferite doar prin cum le numim)
Quakers – comunitatea de protestanți, se stabilizează în 1652 în grupul Societatea Prietenilor și proclamă refuzul ierarhiei între oameni și a structurilor de putere tradiționale. În interiorul grupării, femeile pot avea acces la educație și pot lua parte la discuții publice, chiar în poziția de vorbitor. În secolul al XVIII-lea această grupare devine din ce în ce mai interesată de lupta împotriva sclaviei și promovarea emancipării. O mare parte din femeile care vor pune bazele primelor discuții publice mai specifice în jurul problemei drepturilor femeilor vor aparține acestei grupări sau vor fi influențate de discursul lor aboliționist.
Nașterea esenței valorilor feministe se află în strânsă legătură cu mișcarea anti-sclavie.
Odată ce se fac paralele dintre existența umană, juridică și biologică a sclavilor și cea a femeilor, există un spațiu larg de asemănări. Astfel, Mary Astel scrie în 1709: Men are born free, women are born slaves. (Bărbații se nasc liberi, femeile se nasc sclave.) În acest fel se marchează nevoia de a demonstra că femeile sunt egale cu bărbatul în primul rând în ochii lui Dumnezeu, și ele fiind parte a creației divine.
Urmând exemplul primei scriitoare europene, Christine de Pizan care încă din 1405 începe să publice cărți care argumentează calitățile umane și morale ale ”doamnelor”, vocile femeilor care îi urmează se amplifică prin publicarea de esee, texte și cărți care trasează argumentarea luptei pentru drepturile femeilor.
