Alegem unele pachete de tarot pentru frumusețea ilustrației, în alte cazuri ne atrage un concept original care pare să aducă straturi noi de înțelegere pe care nu le credeam posibile.
Când am găsit, din întâmplare, pachetul Our Tarot creat de Sarah Shipman, în perioada în care încă încercam să-mi clarific ce înseamnă proiectul Jupânesele pentru mine, mi-am zis că este un semn, o manieră a vieții de a-mi spune: da, ești pe drumul cel bun.
Our Tarot propune o îmbinare a tarotului cu istoria femeilor astfel încât fiecare carte din cele 78 este ilustrată atât vizual, cât și ca înțeles profund de povestea de viață a unor femei care au contribuit pentru a transforma lumea din jurul lor și pe a noastră. În acest fel, Sarah Shipman a făcut o mică-mare revoluție în modul în care ne putem apropria de învățămintele mistice și filosofice ale cărților de tarot prin intermediul unei priviri feministe asupra valorilor umane și ale istoriei.
Perspectiva de a împleti biografia femeilor cu lecțiile de viață sau „misterele mari” care apar în tarot este pentru mine un loc de regăsire completă a celor două componente de formare care mă interesează și în care m-am specializat: scriitura personală în spațiul literar de memoir și analiza detaliată a tarotului. Astfel, o să încep o serie de articole și postări care să reflecte această calibrare de sens și semnificație feminină din interiorul tarotului pe care vreau să o explic și ilustrez prin viețile și scrierile unor autoare pe care le-am selectat personal în acest tip de legătură.
Dacă Arcana Majoră se poate traduce ca o hartă a experienței umane, cum ar fi să suprapunem aceste arhetipuri peste viețile reale ale femeilor care au modificat o narațiune socotită pasivă a feminității într-una definită de curaj și exprimată prin scris?
Ce scriitoare ne pot explica prin intermediul textelor și parcursului lor de viață fiecare carte din Arcana Majoră?
„Destine în cărți – istoria literară feminină în Arcana Majoră” este o călătorie cu 22 de opriri în care o să ne întâlnim atât cu autoare ale literaturii universale, cât și cu scriitoare românce.
Prima carte la care o să aplic acest filtru de înțelegere este cartea Nebunului.
Marcată cu 0, această carte are un statut special în logica Arcanei Majore – se poate „plimba” și merge separat de celelalte cărți (numerotate de la 1 la 21). La curțile medievale, bufonul era singurul personaj care avea dispensă pentru a nu urma aceleași reguli ca ceilalți. Plasat în afara normelor bunei cuviințe, el avea voie să facă „orice”. De aici o etapă de viață dedicată nonconformismului sau o persoană care își propune libertatea în fața regulilor. Mesajul interior este potențialul infinit – o stare pură în care orice e posibil, mai ales noul, nefamiliarul, situațiile care sparg rutina. Deși poate părea naiv, „nebunia” lui este o încredere oarbă în bunătatea vieții iar această puritate îi oferă protecție (câinele) și fericire. Apare astfel o „chemare la aventură” care ne face să ne schimbăm direcția și să ne urmăm intuiția chiar dacă ce ne propunem ar putea să fie riscant, absurd sau lipsit de logică.
Care au fost câteva dintre femeile și autoarele care au luat energia acestei cărți și au transformat-o într-un traseu de viață?
Beryl Markham (1902-1986) – autoarea memoir-ului West with the Night materializează aruncarea directă în aventură pe care cartea Nebunului ne inspiră să o facem. Prima persoană care a zburat solo deasupra Atlanticului de la est la vest, Beryl Markham s-a născut la 1902 în Anglia iar la vârsta de 4 ani s-a mutat în Kenya. Nu a respectat regulile de mică, fiind exmatriculată din diverse școli din cauza unui „spirit revoluționar”, preferând libertatea câmpiei africane în locul restricțiilor coloniale. La 18 ani devine prima femeie din Africa cu licență de antrenor de cai de curse și în același timp devine pilot, zburând deasupra savanei pentru a livra poșta și medicamentele în zonele izolate. În 1936 este prima persoană care zboară solo, fără escală, peste Atlantic, de la Est la Vest (din Anglia spre America de Nord). Zborul spre Vest era considerat mult mai periculos din cauza vânturilor puternice. Chiar dacă s-a prăbușit în cele din urmă într-o mlaștină din Nova Scotia, cu un motor înghețat, și nu a ajuns la destinația finală (New York), „nebunia” ei de a înfrunta oceanul a transformat-o într-o legendă. West with the Night este cartea în care și-a povestit aventura – volum care rămâne un reper în literatura de memoir atât pentru călătoria ei extraordinară, cât și pentru scriitura profundă (după lectura cărții, Hemingway a declarat că îi este rușine de el însuși ca scriitor, convins că nu poate ajunge la același „nivel literar”).
Isabelle Eberhardt (1877-1904) a fost o exploratoare elvețiană care s-a deghizat în bărbat pentru a putea trăi și cutreiera deșertul Saharei. Jurnalele ei capturează ideea de libertate absolută, unde lipsa unor rădăcini nu sperie, ci potențează bucuria de a trăi. Ea întruchipează alegerea Nebunului de a păși pe marginea prăpastiei, alegând să se lase purtată de destin și de „rătăcirea” prin deșert. De tânără, își tunde părul, îmbracă haine bărbătești și adoptă numele Mahmoud Saadi. În noua identitate de bărbat beduin și adoptând religia musulmană se alătură unei comunități de sufiți unde este acceptată. Va trăi un nomadism extrem, notând în jurnalele sale: „Nomad am fost, nomad voi rămâne mereu, îndrăgostită de orizonturi îndepărtate și neexplorate.” Scrierile ei nu sunt rapoarte geografice, ci confesiuni senzoriale și spirituale – în Ecrits intimes (Scrieri intime) descrie raportarea ei la o nevoie de libertate atât de puternică unde spiritul de auto-conservare cedează aproape total.
George Sand (1804-1876), Amantine Lucile Aurore Dupin este o altă întruchipare a cărții Nebunului pentru că prin viața sa a demonstrat că a fi liberă este o opțiune care necesită curajul de a nu te teme de izolare sau de izolare socială. Într-o epocă în care femeile erau limitate de corsete și de spațiul domestic, autoarea și-a luat un pseudonim masculin, a îmbrăcat pantaloni și a devenit o scriitoare profesionalizată, trăind din exprimarea propriilor gânduri și opinii. Deși provenea dintr-o familie cu origini nobile, a abandonat o căsnicie plictisitoare, dar „bună”, pentru a se muta la Paris cu zero resurse, dar dedicată ambiției de a scrie. George Sand scria noaptea lăsându-se purtată de un flux creativ, fără a urma structuri narative rigide. Această zonă de libertate în fața regulilor literaturii a transformat-o într-o autoare originală care a putut să amestece teme sociale cu o zonă de exprimare lirică. Considerată o femeie „imorală” (fuma în public, a avut mai multe relații amoroase, câștiga proprii ei bani din talentul său), a fost nevoită să înfrunte critici și chiar să fie târâtă prin scandaluri răsunătoare. Ce contemporanii săi considerau „păcat”, „lipsă de morală” sau chiar nebunie era, putem vedea acum, un parcurs în care îți urmărești pasiunea și inima – pulsiunea principală a cărții Nebunului.
Dacă vrei să explorezi câteva repere din viața și opera lui George Sand poți consulta acest articol George Sand și cărțile redescoperite.
Asemenea personajului din tarot, aceste femei au ales să privească spre propria dorință și să se lase ghidate de pasiune și vocație – spre cer, fără a se speria de prăpastia din fața lor.
La fel cum Nebunul deschide drumul călătoriei de explorare a Arcanei Majore, la fel și George Sand, Beryl Markham, Isabelle Eberhardt au deschis un drum posibil pentru toate scriitoarele care au urmat. O lecție despre cum pentru a crea ceva nou, este nevoie de asumarea de a părea „nebună” în ochii celorlalți sau a contemporanilor.
În aceiași energie a ruperii convențiilor și a topirii tabu-urilor, Cella Serghi (1907-1992) a trasat posibilitatea libertății interioare, a spațiului de explorare emoțională care poate exista pe pagină și citit de public. Într-o perioadă în care literatura feminină era considerată partea „romanțioasă” sau chiar „naivă” a literaturii române, Cella Serghi a scris cu sinceritate despre fragilitate și dorință, fără a mai lua în considerare poziționarea criticilor. „Îndrăzneala” ei a avut succes, volumul Pânza de păianjen (1938) fiind un real best-seller care a confirmat că opiniile literaților (bărbați) erau limitate, publicul avea mare nevoie de întâlnirea cu o voce care arată din interior psihologia și trăirile unui personaj feminin care își dorește să-și găsească independența și sensul. Diana Savu, eroina Pânzei de păianjen este și ea o întruchipare a Nebunului: caută mereu ceva care nu poate fi perceput de ceilalți, o fericire care nu stă în reguli sau rutine sociale tradiționale.
Cella Serghi face „săritura în gol” intrând în destinul ei de scriitoare pe un traseu neconvențional. Fără să urmeze o pregătire academică rigidă, începe să scrie „din instinct” și din nevoia de a-și exprima trăirile. Cartea sa de memorii Pe firul de păianjen al memoriei (1977)este o lectură esențială pentru orice femeie care iubește să scrie și care are nevoie de încurajare și regăsire: în acest volum unic ca perspectivă, Cella Serghi mărturisește lupta cu criticul interior, cu sentimentul de impostură pe care îl simte și cu sferele de vulnerabilitate care se află sub asediu atunci când îți asumi să notezi „reacțiile naturale” și propria experiență de viață.
