Albumul Lux al Rosaliei a adus în discuția curentă redescoperirea contribuțiilor de natură teologică și mistică aduse de femei. În istoria femeilor, alegerea de a intra în slujba bisericii pe viață, în ordinele călugărești, era o opțiune ghidată de credință dar în același timp și singura variantă posibilă pentru fetele care își doreau să ajungă să aibă contact cu educația, să poată citi, să poată scrie, să poată avea o altă vocație decât căsătoria.
Sor Juana Inés de la Cruz a fost o călugăriță autodidactă din secolul al XVII-lea, care a devenit o scriitoare importantă a spațiului Americii Latine.Este considerată prima feministă din istoria colonială a Americii de Sud.
Scrierile ei sunt remarcate de societatea înaltă a coloniei spaniole, iar în 1664 viceregele împreună cu soția lui devin protectorii scriitoarei pentru un timp. La invitația cuplului, Juana ajunge la curte ca doamnă de onoare. Tot acolo, cunoștințele ei sunt testate de un comitet alcătuit din cei mai iluștrii 40 savanți ai momentului.
Octavio Paz, laureatul premiului Nobel și cel care realizează o lucrare dedicată vieții și operei celebrei călugărițeva afirma că scrierile Sorei Juana sunt poate cele mai importante scrieri de pe teritoriul Americilor până la publicarea textelor de Emily Dickinson sau Walt Whitman în secolul XIX.
O copilă de o inteligență prodigioasă, Juana Inés de la Cruz a vrut să urmeze studiile universitare pentru a-și dedica viața învățăturii. Această dorință i-a fost refuzată de familie în contextul unei epoci în care femeile nu aveau un acces liber la educație; însăși mama ei era analfabetă.
Astfel, alege să se călugărească pentru a nu fi obligată să se căsătorească și pentru a trăi într-un loc în care ar fi putut citi și studia. Odată intrată în ordinul călugărițelor, scrie poezii și piese de teatru care lansau critici la adresa lipsei de drepturi și de oportunități pentru femei. Tot acolo va strânge o colecție mare de cărți pentru formarea unei biblioteci personale cât mai vaste – colecție de volume socotită a fi cea mai mare bibliotecă privată din Lumea Nouă.
În interiorul ordinului de călugărițe, Juana Inés de la Cruz avea o cameră proprie cu un birou de studiu și șansa de a putea preda muzică și teatru școlii de fete din apropriere. În același timp, avea funcția de arhivistă și contabilă a mânăstirii. Își menține relațiile de prietenie de la curte și reușește să aibă scrieri publicate chiar și în Spania. Poezia sa demonstra măiestria de a împleti într-un mod unic gama largă de forme poetice din perioada Epocii de Aur spaniole. Realizează sonete, romanțe cu teme atât religioase, cât și seculare. Talentul și originalitatea lucrărilor sale se observă și astăzi prin întrebuințarea multor referințe culturale și prin modul în care scriitoarea naviga prin filosofie, istorie și literatură. Mai mult, utilizarea ipostazelor comice era un aspect neîntâlnit în scrierile unei călugărițe.
Pe măsură ce lucrările ei circulă și sunt cunoscute, își formează un renume și are parte de faimă în Mexic. Oficialii Bisericii Catolice devin alerți în privința acestei demei care devine din ce în ce mai influentă iar în 1690, episcopul din Puebla publică sub pseudonimul inventat pentru a sugera numele unei călugărițe o scriere a Sorei Juana fără a avea aprobarea acesteia. Scrierea era un tect în care Sor Juana făcea critica unei predici ținute de un călugăr iezuit portughez. Episcopul adaugă o admonestare directă în care scriitoarea-călugăriță era silită să rămână la studiile religioase și să nu mai aibă voie să abordeze filosofia sau literatura.
Sor Juana va răspunde la acest atac cu o apărare care a șocat toată biserica – Respuesta a Sor Filotea (Răspuns pentru Sora Filotea). Ea își apăra dreptul de a putea studia și de a acumula cunoștințe folosind următorul argument – citat care a rămas celebru și este deseori folosit ca motto sau referință literară: „Poți filozofa foarte bine și în timp ce gătești cina”. Textul este o minunată meditație asupra cunoașterii în acord cu teologia – ea spune astfel că e nevoie să cunoști arta și știința pentru a înțelege sacralitatea religiei. Semnează la final cu propriul ei sânge – Yo, la peor de todas (Eu, cea mai rea dintre toate).
Piesele ei de teatru introduc un alt tip de personaj feminin: femeia inteligentă, care se remarcă prin capacitățile ei intelectuale și nu prin felul cum arată.
Cel mai cunoscut poem al său – Hombres necios (Bărbași proști) este o ripostă puternică la mediul misogin și sexist în care trăia, mesajul poemului fiind că de cele mai multe ori argumentele bărbaților atunci când critică femeile sunt pur și simplu lipsite de logică.
Primero sueño (Primul vis) este un alt poem care a rămas celebru în istoria literaturii. Publicat în 1692, poemul este o contemplare asupra scopului uman suprem: sufletul nostru tânjește să știe, să cunoască și să urmeze calea înțelepciunii.
Astăzi, moștenirea culturală lăsată de Sor Juana este recunoscută în Mexic – ea fiind celebrată ca una dintre cele mai importante figuri istorice, chipul ei apărând chiar și pe bancnote.
Prin scrierile sale literare a devenit una dintre vocile cele mai relevante ale perioadei barocului spaniol și primul exemplu solid de om de litere din teritoriul colonial din America de Sud. În afară de poezie și proză, va compune și muzică. Nu în ultimul rând, va scrie folosind limba originară a poporului cucerit de spanioli și anume Nahtuatl, astfel împletind tradițiile aztece cu cele creștine.
Poezia Hombres necios – în textul său original:
Hombres necios que acusáis
a la mujer sin razón,
sin ver que sois la ocasión
de lo mismo que culpáis:
si con ansia sin igual
solicitáis su desdén,
¿por qué quereis que obren bien
si las incitáis al mal?
Combatís su resistencia
y luego, con gravedad,
decís que fue liviandad
lo que hizo la diligencia.
Parecer quiere el denuedo
de vuestro parecer loco,
al niño que pone el coco
y luego le tiene miedo.
Queréis, con presunción necia,
hallar a la que buscáis,
para pretendida, Thais,
y en la posesión, Lucrecia
¿Qué humor puede ser más raro
que el que, falto de consejo,
el mismo empaña el espejo
y siente que no esté claro?
Con el favor y el desdén
tenéis condición igual,
quejándoos, si os tratan mal,
burlándoos, si os quieren bien.
Opinión, ninguna gana:
pues la que más se recata,
si no os admite, es ingrata,
y si os admite, es liviana
Siempre tan necios andáis
que, con desigual nivel,
a una culpáis por crüel
y a otra por fácil culpáis.
¿Pues cómo ha de estar templada
la que vuestro amor pretende,
si la que es ingrata, ofende,
y la que es fácil, enfada?
Mas, entre el enfado y pena
que vuestro gusto refiere,
bien haya la que no os quiere
y quejaos en hora buena.
Dan vuestras amantes penas
a sus libertades alas,
y después de hacerlas malas
las queréis hallar muy buenas.
¿Cuál mayor culpa ha tenido
en una pasión errada:
la que cae de rogada
o el que ruega de caído?
¿O cuál es más de culpar,
aunque cualquiera mal haga:
la que peca por la paga
o el que paga por pecar?
Pues ¿para quée os espantáis
de la culpa que tenéis?
Queredlas cual las hacéis
o hacedlas cual las buscáis.
Dejad de solicitar,
y después, con más razón,
acusaréis la afición
de la que os fuere a rogar.
Bien con muchas armas fundo
que lidia vuestra arrogancia,
pues en promesa e instancia
juntáis diablo, carne y mundo
.
