Continuăm seria începută aici, cu recomandări de cărți într-un format scurt și prietenos, cuprinzător, cu volume scris de autoare femei. Demersul nostru rămâne să popularizăm autoare mai puțin cunoscute, uitate sau poate pur si simplu trecute cu vederea, dar care merită atenție, prezentate într-o manieră de tip carte-poștală.
Călător în noaptea de Ajun – Anisoara Odeanu
Călător în noaptea de Ajun este a doua carte a Anișoarei Odeanu, apărută în 1936. Personajul principal al cărții, Olga, e o tânără care a primit o bursă de studiu la Grenoble, în Franța. În orașul universitar îl întâlnește pe Peter, iar între cei doi se înfiripă o legătură, care însă nu poate avea un happy end.
De altfel, povestea pare inspirată chiar din viața autoarei, care a studiat în orașul francez și chiar a fost logodită cu un Peter, respectiv Peter Meissner, fiul unui apropiat al lui Hitler. Povestea de dragoste a Olgăi ne-o arată pe tânăra într-o continuă căutare a fericirii, a încercărilor de a se integra în lumea lui Peter și imposibilitatea ca acest lucru să se întâmple vreodată. Peter provine din „lumea bună”, are bani, are un alt gen de educație și alte așteptări din partea familiei. Vacanțele lor și sărbătorile și le petrec la schi, unde Olga încearcă să facă parte din peisaj, improvizând chiar o costumație demnă de mers pe pârtie. Inadecvarea ei la lumea lui Peter e aproape dureroasă pe alocuri și ajungi, ca cititor, să te întrebi de ce se supune singura acestor nedreptăți în ceea ce pare a fi o relație mai mult toxică decât iubitoare.
Peter îi indică cu ce să se îmbrace, cum să se îmbrace și nu își ascunde deloc flirturile cu alte femei și chiar scrisorile pe care le primește de la o admiratoarea turcoaica, ajungând chiar să o laude Olgăi. Povestea lor nu are cum să dureze printre certuri, gelozii și nesinceritate și se încheie prin scrisori dureroase. Olga încearcă să își vadă mai departe de viață, flirtând cu diverși băieți, cel care îi atrage cel mai mult atenția fiind Mircea. Însă, nici această relație nu e sortită fericirii – cei doi sunt într-un constant joc de-a șoarecele și pisica în care orice gest e interpretat, analizat și reproșat. În plus, Mircea nu vrea nimic serios, este într-o constantă căutare de partenere de o noapte sau mai multe, ceea ce Olga pare că nu vrea să priceapă. Finalul poveștii e absolut natural, vine odată cu sfârșitul sezonului estival, iar întâlnirile sporadice de la București se vor încheia amar.
Olga oricum pare a fi mai mult în căutarea unei „suferințe” care îi poate confirma că ceea ce simte este dragostea adevărată, însă înțelege greșit etapele construcției unei relații și cum arată o relație sănătoasă. Povestea cu Peter are, la rândul ei, un final organic – tânărul o anunță printr-o scrisoare că și-a găsit pe altcineva, o fată cu care se va și căsători și care bifează toate căsuțele la care Olga nu corespundea, inclusiv ca „sportivă și camaradă”.
Călător în noaptea de Ajun e romanul fiecărei tinere care începe să experimenteze „iubirea”. Privit din perspectiva adultului, oferă multe momente de „face palm” în care experiența vieții își spune cuvântul și vede comportamentul toxic, copilăriile, nepotrivirile dintre personajele principale, motive pentru care aceștia nu pot rămâne împreună. E o carte care merită citită tocmai pentru a face inventarul tuturor experiențelor nefericite prin care o fată trece până ajunge la maturizarea emoțională. „Am respirat ușurată când m-am văzut așa. Parcă scăpasem dintr-o mare primejdie. Mă bucuram că un ștrengar care ar fi dat tifla tuturor forțelor ce păreau că m-au copleșit la un moment dat.”
Anișoara Odeanu este pseudonimul literar al Doinei Stella Gratiana Peteanu, scriitoare născută în 1912. Data aproape uitării acum, atunci făcea parte din cercul literar al lui Camil Petrescu, Cella Serghi, Mihail Sebastian sau Eugen Ionesco, care a și iubit-o. Vederile sale legionare, în schimb, au fost cele care au dus-o într-un con de umbră, atât din partea prietenilor cât și din partea lumii artistice, fiind nevoită să se retragă din lumea literară. S-a exilat astfel la Lugoj, alături de soțul ei, medicul Dan Crivetz. Moartea lui a însemnat și moartea ei, Anișoara luându-și viața la o zi după înmormântarea acestuia.
Citate relevante
„Singurătatea asta are ceva de început de lume, de spatii interplanetare. „Doamne, vreau să trăiesc și eu așa, nu-ți cer dragoste. Doamne, vreau să fiu fericită așa”, mă rog în gând, exaltat. Oare ce gândește Peter? „Doamne, fă să fiu fericită așa, să fiu fericită că n-am pe nimeni, pentru că am pierdut tot, pentru că trebuie să plec”…
“Urcăm acum. Pe alocuri zăpada îmi depășește gulerul șoșonilor, și, ajunsă înăuntru, se topea provocându-mi o senzație foarte dezagreabilă. Nu mai puteam să suport. L-am anunțat că mă întorc la vilă, refuzându-l pe Yu, care se oferea să mă însoțească. Printre sportivele zvelte și îmbrăcate cu dichis, mă simțeam ca o servitoare umilă”.
“Uneori mi se pare că pot să nu-l mai văd. Treceau câteva zile, o dată au trecut chiar două săptămâni. Apoi mi-era de-ajuns să-l zăresc o dată, de departe, sau chiar să-mi vorbească cineva de el, pentru ca să-i telefonez peste tot unde aș fi putut să-l găsesc, nervoasă, nerăbdătoare. După ce nu ne vedeam câteva zile, Mircea îmi povestea de obicei de câte o nouă descoperire: „O femeie admirabilă care ți-ar place și ție.”
