La final de iarnă 2022 am avut o serie foarte draguță, zic eu, de recomăndari de lecturi în formatul unor cărți poștale digitale. Fiecare dintre noi a facut o listă cu cărți scrise de femei, numai bune de citit în luna femeilor. Astazi încep să pun aceasta serie de instagram și pe site, pentru ca e păcat să se piardă în caz ca Zucc are alte idei cu platforma lui digitală. 🌹Selecția noastră de cărți a fost atent gândită pentru a reflecta câteva lecții de viață asupra ideilor pe care noi le considerăm „de seamă”. Lectură placuta!
Aurelia Marinescu – Codul Bunelor Maniere Astăzi
Apărută în 1995, a fost una dintre cărţile care a avut vânzări foarte mari şi s-a reeditat de câteva ori, cel mai recent în 2015, când s-a lansat şi ediţia aniversară. Cartea s-a adapatat vremurilor în care trăim şi a inclus capitole despre eticheta mailului sau a vorbitului la mobil. Chiar dacă ar putea părea desuetă, cartea include informaţii utile şi în ziua de astăzi în care pare că s-a aruncat cu eticheta şi bunele maniere pe geam. Cum ne aşezăm la masă, ce tacâmuri şi pahare folosim, cum mâncăm corect diferite feluri de mâncare, cum alegem naşii de botez sau de cununie, cum ne adresăm şefului în ale cărui bune grații vrem să ne aflăm şi chiar cum se sta corect în taxi/uber.
Poate printre cele mai utile capitole sunt cele legate de masă. Ce vinuri se servesc cu tipurile de mâncare? Cum se aranjază tacâmurile, farfuriile şi paharele la masă? Cum se foloseşte şerveţelul, altul decât cel de hârtie? Cum vor fi aşezaţi la masa invitaţii şi gazda? De altfel, cartea militează pentru obiceiul mesei în familie, măcar o dată pe săptămână, ceea ce nu doar ajută la exersarea bunelor maniere, ci şi creează o coeziune familială, susţinută inclusiv de psihologii comportamentali.
“Sosul nu se pune pe friptură, dar nici pe piure sau pe alte garnituri deoarece este inestetic. Se pune în farfurie şi se moaie în el bucăţelele de carne tăiate pe rând. Nu se amestecă tot ce avem în farfurie de la început cu toate că este gustos: „pasta” obţinută este imposibil de privit.”
“Peştele nu se mănâncă la fel ca friptura. Nu se taie cu un cuţit normal. Cuţitul se foloseşte doar la tranşare, dezosare şi că ajutor la mâncat. Odată operată terminată (desfacerea în două şi îndepărtarea şirei spinării) cuţitul nu se mai foloseşte la tăiat. Mâncatul peştelui cere o îndemânare specială. Înainte de a ieşi în lume întrebaţi şi apoi exersaţi acasă…”
“Să gândim ceva mai modern şi să vedem ce i se poate întâmpla băiatului sau bărbatului din casă dacă îşi spală în fiecare seară şosetele sau şterge câteodată aragazul sau faianţa din baie. Chiar dacă acesta este foarte ocupat, sta toată ziua cu nasul în cărţi, s-ar putea să….nu moară făcând aceste treburi mărunte ce-i sunt de un mare ajutor mamei sau soţiei sale.”
Am ales această carte, pe care am citit-o până când s-a destrămat la cusături, pentru că şi dacă trăim într-o lume modernă, iar unele dintre sfaturile incluse între coperţile Codului par a se adresa altor timpuri şi altor oameni, e plină de informaţii valoroase. Nu o dată politeţea, modalităţile de a discuta şi de mă comporta în spaţiul public său privat au făcut diferenţa în felul în care am fost abordată, percepută şi în care s-a interacţionat cu mine. Şi, cel mai important, codul bunelor maniere pe care le aplicăm ține de respectul de propria persoană. Lipsa acestora „speaks volumes” despre noi înşine.
Aurelia Marinescu este licenţiată a Facultăţii de Limba şi Literatura Română şi a predat timp de 25 de ani la liceul Dimitrie Cantemir din Capitală. În 1996 a publicat prima ediţie a Codului Bunelor Maniere Astăzi, care s-a vândut ca pâinea caldă. Astfel, a fost urmată de alte trei ediţii (1999, 2002, 2015) revăzute şi aduse la zi. Succesul extraordinar al cărţii i-a adus numeroase apariţii la TV şi la radio, dar şi în presa scrisă, fiind invitată să scrie o rubrică de bune maniere. Mai târziu, a ajuns să ţină cursuri de bune maniere la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a Universităţii Bucureşti.
Citate relevante
“Prin natura sa copilul nu este politicos. Este un mic egoist căruia experienţa nu i-a demonstrat necesitatea bunei creșteri în societate. Copilul consideră că bunele maniere formează un sistem inventat de adulți pentru a-i face lui viața amară. Când i se cere pentru a suta oară să salute, să întindă mâna, să tacă şi vede că cei mari neglijează toate aceste reguli, să nu ne mire că aceste cerinţe devin vorbe goale.”
“Când ieşim din casă, este obligatoriu să avem un aspect îngrijit. Să fim curaţi, pieptănaţi şi îmbrăcaţi decent. Nu este permisă nici o excepţie de la această regulă, chiar dacă ne ducem doar până la colţ să luăm pâine. Nici nu ştiţi cât se comentează în bloc faptul că duceţi gunoiul într-un capot de sub care se vede „discret” pijamaua.”
“Persoanele care au întotdeauna o vorbă bună pentru celălalt şi spun lucruri plăcute au foarte mulţi prieteni, primesc invitaţii la diferite reuniuni, într-un cuvânt sunt persoane agreate de societate. Totuşi, şi acest comportament trebuie să existe nişte limite: nu linguşim, nu suntem ipocriţi, nu exagerăm.”
