În eseul Why Have There Been No Great Women Artists? (De ce nu au existat artiste femei importante?), Linda Nochlin realizează un studiu care încearcă să răspundă la întrebarea formulată chiar în titlu. Chiar așa, de ce nu au existat în istoria artei la fel de multe nume mari de femei artiste câte au fost de bărbați artiști? Răspunsul poate fi redus în primă fază la un aspect extrem de simplu: lipsa accesului la educația formală necesară pregătirii artistice.
Mai exact, autoarea ne dă un exemplu elocvent în acest sens: în secolele XVIII-XIX, pictura cu tematică istorică era considerată cea mai înaltă formă estetică prin care un artist își poate exprima talentul. Subiectul istoric, de cele mai multe ori adus din sfera legendară a antichității, presupunea abilitatea de a desena și picta un corp masculin nud. În fapt, la școlile de artă din acele timpuri, puținele femei care erau admise nu erau lăsate să participe la cursurile de anatomie și de desen după model viu pentru că unei femei nu i se permitea să vadă un corp gol de bărbat, altul decât al soțului, chiar și în scopuri educaționale.
Fără a beneficia de acest important stadiu de studiu, femeile care voiau să fie artiste aveau puține șanse de a crea opere majore. Un exemplu elocvent este cazul pictoriței Angelica Kaufmann căruia nu i s-a permis să asiste la nici o lecție de anatomie și care în realizarea corpului bărbătesc folosea reperele pe care le cunoștea despre propriul său corp de femeie sau din studiul statuilor care reprezentau corpul masculin.
Cu toate acestea, risipite prin diverse epoci ale istoriei artei, au existat câteva artiste care au reușit să persevereze în fața acestor gen de piedici. Unele artiste au avut norocul de a se naște într-o familie unde un membru al familiei era pictor și astfel au putut primi o educație artistică completă. Iar alte artiste s-au refugiat în ce se numeau atunci „artele minore”: design interior, design vestimentar sau lucru cu materialele textile, realizarea unor obiecte decorative din materiale ieftine și la îndemână în spațiul domestic.
Este vorba despre Properzia de’Rossi, Sofonisba Anguissola, Lavinia Fontana, Artemisia Gentileschi, Anne Seymour Damer, Angelica Kauffman, Joanna Koerten, Lady Butler, Berthe Morisot, Gertrude Jekyll, Karin Larsson, Madeleine Vionnet și multe altele. Dacă nu ați auzit de aceste femei, nu este pentru că ați lipsit la o oră de istorie, ci pentru că viețile și lucrările lor au început să fie revalorificate deabia recent.
În documentarul format din trei episoade, The Story of Women and Art, istoricul Amanda Vickery ne ia într-o călătorie în jurul lumii pentru a descoperi moștenirea artistică aproape uitată a acestor nume cândva ilustre care au contribuit semnificativ la ce înseamnă creativitate, originalitate și identitate în spațiul istoriei artelor.
