Maria Eva Duarte de Perón (1919-1952) este și astăzi privită de către argentieni ca o eroină. A fost prima doamnă a Argentinei din 1946 până la moartea sa în 1952. Eva Perón sau Evita cum a fost numită cu mare afecțiune de către poporul argentinian a rămas în istorie pentru activitatea ei caritabilă, pentru idealurile de egalitate între bărbați și femei și pentru deschiderea unui rol activ pentru femei în politică demonstrând că reprezentarea este importantă și că poate inspira schimbare.
Născută dintr-o relație nerecunoscută oficial, părinții ei fiind necăsătoriți, Eva va purta stigma „copilului din flori” împreună cu o copilărie plină de lipsuri. Tatăl ei, un proprietar de terenuri destul de bogat, nu a vrut să o recunoască iar în prima perioadă a copilăriei, Eva va fi crescută la o fermă a tatălui dar separată de copiii lui legitimi. De mică, Eva Duarte visa să fie actriță și participa în spectacole de teatru organizate la școală. După moartea tatălui său, se va muta împreună cu mama sa și surorile ei la o pensiune familială și va munci de mică prin bucătării sau la menaj.
La 15 ani fuge de acasă la Buenos Aires pentru a-și urma visul. Ajunsă în marele oraș se chinuie să găsească mijloacele pentru a-și forma o carieră în actorie. În 1936, intră într-o companie de teatru și în paralel lucrează ca „model fotografic” și joacă în câteva filme de serie B. După 4 ani, obține o slujbă modestă la postul de radio privat Radio Belgrano și în scurt timp va avea și propria ei emisiune radio și va fi cunoscută în perioadă ca fiind „Señorita Radio”.
În 1944 la un bal de caritate pentru victimele unui cutremur îl cunoaște pe Juan Perón. La scurt timp își vor începe povestea de dragoste care vă stârni în primă fază un val de șoapte și bârfe din două motive. Primul este diferența de vârstă: el are 48 de ani, ea deabia împlinise 24. În al doilea rând: sfera actoriei și sfera politicii nu erau două zone care se intersectau cu ușurință în acea perioadă.
„Era o femeie cu o înfățișare fragilă, dar cu o voce puternică, păr lung, blond, lăsat pe spate, și ochi aprinși. A spus că se numește Eva Duarte, că a lucrat la radio și că vrea să ajute oamenii… Am fost subjugat de forța vocii și de frumusețea ei.” (Juan Peron)
Eva începe să participe și la ședințele la care o duce Perón și chiar dacă până atunci nu știa nimic despre politică, începe să dezvolte un interes în această zonă. Astfel începe să fie implicată în diverse demersuri de a organiza evenimente și acțiuni pentru public. Un exemplu în acest sens va fi emisiunea radio „Spre un viitor mai bun” pe care o va găzdui zilnic cu o energie carismatică și folosind un limbaj și o adresare caldă care o face plăcută de public.
În octombrie 1945, se produce o revoluție internă în guvern iar Juan Perón este forțat să demisioneze și este încarcerat pe o insulă izolată. Eva acționează imediat și ca vedetă radio lansează un apel oamenilor dezavantajați din societate, prezentându-l pe Juan drept „apărătorul lor”. Reușește să provoace o grevă generală care conduce la eliberarea lui. Astfel, Evita se demonstrează a fi un prețios purtător de cuvânt în fața poporului și un mare ajutor în cariera politică a lui Juan Perón.
În 1946 Juan Perón își depune canditatura pentru președinție. Campania sa va beneficia foarte mult de prezența Evei care va vorbi în emisiunile ei radio despre calitățile lui Perón, astfel transformându-l într-un personaj palpabil interesat de problemele celor mulți și uitați. În același an va merge alături de Perón prin toată Argentina pentru a populariza candidatura lui – este momentul când Eva devine Evita – un nume de alint ales de către argentinieni pentru o femeie care le ascultă problemele și care empatizează cu ei – și ea având o experiență de viață unde sărăcia și greutățile erau la tot pasul.
După ce Perón câștigă președinția, Evita pornește într-un tur european în care să formeze alianțe politice. Este primită de către Papă, Generalul de Gaulle și Franco. Își anulează vizita în Marea Britanie atunci când află că familia regală engleză nu vrea să o întâlnească.
La întoarcerea în țară, Evita se dedică acțiunilor umanitare și de caritate chiar dacă nu este acceptată în „Sociedad de Beneficence” (principala organizație argentiniană de caritate) din cauza originilor sale umile. Replica ei va fi de a înființa Fundația Eva Peron pentru a strânge fondurile necesare ajutării celor săraci din moment ce serviciile sociale nu erau încă o parte componentă a sistemului de stat. Fundația sa a oferit burse, ajutoare și a construit case și spitale, punând la dispoziție 14000 de locuri de muncă. În același timp, Evita se va implica și în ameliorarea condițiilor din sistemul sanitar și va vizita frecvent bolnavii. Aceste activități îi vor construi o reputație de sfântă, devenind idolatrizată de către poporul argentinian.
O altă preocupare de mare importanță va deveni dreptul la vot pentru femei. Evita va începe un program de promovare a sufragiului pentru femei în cadrul emisiunii sale radio și în diverse discursuri ținute. Vor trece 2 ani pentru ca proiectul de lege să ajungă în discuție în Parlament iar în 1947 femeile argentiniene obțin acest drept fundamental. Unul dintre efectele imediate a fost înființarea Partidului Peronist pentru Femei care înregistrează imediat peste jumătate de milion de membri femei. Un alt efect important a fost creșterea votanților pentru al doilea mandat a lui Juan Peron în 1951 (ajungând la 63%).
„Viața are valoare reală atunci când te dedici unui ideal…”
Eva Perón
În 1951 Eva reușește să obțină nominalizarea pentru vicepreședinte al țării, lucru care îl surprinde și pe Juan Perón pentru că un astfel de statut politic pentru o femeie reprezenta ceva complet nemaiauzit. Oponenții devin speriați de ideea de a o avea pe Evita ca potențială președintă în cazul morții lui Perón. Însă, Eva va renunța la candidatură.
Un alt motiv pentru renunțarea la nominalizarea funcției de vicepreședinte este starea avansată a cancerului de care suferea încă din 1950. Diagnosticată cu cancer cervical avansat, degradarea stării de sănătate este galopantă cu dureri intense, sângerări, cu episoade de leșin și cu o slăbire a întregului corp. În 1951 celebrul chirurg George T. Pack o operează – o histerectomie totală – în speranța de a eradica starea avansată a tumorii cervicale. Va fi primul cetățean argentinian care va primi tratamentul de chimioterapie – o terapie nouă pentru anii 1950. Cu toate eforturile făcute, cancerul revine și intră în metastază – în iunie 1952 ajunsese la o greutate corporală de 36 kg.
În 2011, un neurolog de la Yale a studiat radiografiile Evitei și a concluzionat că este posibil ca în ultimele luni de viață să i se fi administrat o lobotomie frontală pentru a-i reduce durerile și anxietatea extremă adusă de boală.
Pe 7 mai 1952 – cu ocazia zilei sale de naștere, soțul său îi acordă titlul de Leader Spiritual al Națiunii.
În 26 iulie 1952 încetează din viață – avea 33 de ani.
Povestea de viață a Evei Peron a reușit să fascineze nu numai poporul argentinian ci și imaginația întregii lumi iar biografia ei a inspirat numeroase filme cât și piese de teatru
Eva Perón – film din 1996 în regia lui Juan Carlos Desanzo.
Îl puteți viziona la acest link.
Cea mai nouă ecranizare este serialul Santa Evita (din 2022)
Publicată în 1951, autobiografia Evei Perón a fost una dintre cele mai bine vândute cărți publicate vreodată în Argentina. Scrisă într-un stil conversațional, cuprinzând și părți din discursurile sale publice, narațiunea trasează perspectivele Evitei despre feminism, rolul femeilor în viața politică, drepturile muncitorilor, sărăcie și peronism (mișcarea politică fundamentată de Juan Perón). La Razón de mi Vida a fost inclusă după moartea Evitei și în programa școlară.
