Annie Ernaux a câștigat premiul Nobel pentru literatură în 2022 la vârsta de 82 de ani, după 49 de ani de la debutul său literar.
Ce a lăsat autoarea ca moștenire literară în aproape jumătate de veac de activitate și ce lecții despre scris putem decupa din textele sale?
Propria experiență ca rădăcină pentru ce vrei să povestești
„… totul mi s-a întâmplat pentru a depune mărturie despre asta.”
(Annie Ernaux – „Locul. Evenimentul”, editura Pandora M, 2023)
Memoria personală este spațiul pe care autoarea îl cercetează și chestionează în toată opera sa. Viața devine materialul din care scriitoarea își croiește cărțile printr-o privire obiectivă, cu un ochi de cercetare auto-etnografică asupra experiențelor intime.
„Și adevăratul scop al vieții mele este poate doar acesta: ca trupul meu, senzațiile și gândurile mele să devină scris, adică ceva inteligibil și general, existența mea complet dizolvată în mințile și viețile celorlalți.”
Această abordare a autobiografiei ne încurajează să ne gândim cum putem să pornim de la momente din propria viață pe care să le analizăm ca actant și observator. Astfel, indiferent că dorim să rămânem într-o zonă de confesiune personală sau vrem să facem pasul spre elaborarea unei povești ficționale, aspectele trăite și simțite din propria viață pot aduce surse de autenticitate și relație directă cu cititorul.
Realitatea personală și colectivă
Annie Ernaux ne propune ca prin rememorarea anumitor momente din viața ei să putem intra într-o lume în care putem vedea și viețile, realitățile și profunzimile trăite ale unei societăți, a unor comunități, a unei lumi care este observată în detaliu și oferită ca „felie de realitate” socială, istorică și chiar politică. Făcând legătura cu ce a trăit și a văzut în viața ei, autoarea ne oferă o panoramă asupra educației, claselor sociale, căsătoriei, sexualității și a unei multitudini de tematici care deschid o fotografie de grup, un peisaj detaliat asupra oamenilor pe care i-a întâlnit și cunoscut. Împletirea spațiului personal cu cel colectiv aduce textelor sale nota distinctivă.
Ce putem învăța din asta? Cum ne percepem viața și ce observăm în anumite contexte de experiență personală poate pune o lumină și asupra unui grup specific de oameni, a unei generații, a unei decade, a unei lumi pe care am cunoscut-o direct.
Autoarea se dedică trasării propriei apartenențe la un strat social considerat „de jos” pentru lumea literară franceză – un sentiment de alteritate și de prezență ca „outsider” pe care a trăit-o profund și despre care a scris – a nu aparține unei elite culturale și sociale.
Rămâne cu noi ideea că indiferent din ce loc sau strat social provenim, viziunea noastră asupra realității este validă și necesară.
„Vocile transmiteau o moștenire a sărăciei, a lipsurilor anterioare războiului și a restricțiilor, plonjând într-o noapte imemorială, „în vremuri”, ale căror plăceri și dureri, obiceiuri și cunoștințe le depănau:
să locuiești într-o casă de chirpici
să porți galoși
să te joci cu o păpușă de cârpă
să speli rufele cu cenușă de lemn
să atârni de cămașa copiilor lângă buric un săculeț mic de pânză cu căței de usturoi, pentru a alunga viermii
să asculți de părinți și tot să primești scatoalce, dă-ți seama ce s-ar fi întâmplat dacă răspundeai obraznic”
Annie Ernaux – „Anii” (editura Pandora M, 2023)
„Enumerau toate lucrurile de care nu aveau habar, necunoscute nicicând:
să mănînce portocale, carne roșie
să aibă asigurări sociale, alocații familiale și pensie la șaizeci și cinci de ani
să meargă în concediu”
Annie Ernaux – „Anii” (editura Pandora M, 2023)
Autobiografia care depășește rușinea și aduce onestitate
În formula confesivă a scriiturii personale, ca femei suntem de multe ori puse față în față cu anumite momente din viață pe care le-am trăit, dar despre care nu găsim curajul de a scrie. Poate este vorba de niște subiecte tabu sau despre anumite ipostaze în care ne este frică să ne expunem deciziile luate sau reacțiile.
Annie Ernaux reușește să taie frânghiile care ar putea să ne țină legate și imobilizate de rușine, prin filosofia ei de viață care punctează libertatea sinelui. Alege formula sincerității și a asumării aducându-ne aminte că experiențele trebuie împărtășite chiar dacă sunt grele, chiar dacă pot aduce replici neplăcute din exterior. Această demonstrație o face și în „Evenimentul” – text în care povestește prin ce a trecut mintea, sufletul și corpul ei în urma unui avort clandestin din anii 1960 (avortul se afla în ilegalitate în Franța atunci).
În interiorul povestirii există un pasaj care funcționează și ca o artă poetică miniaturală a scriitoarei care clarifică intențiile sale în comunicarea onestă acestui subiect care și astăzi generează scindări seismice atât în viața femeilor, cât și în viața politică internațională.
„Am șters singura vinovăție pe care am simțit-o vreodată față de acest eveniment, care mi se întâmplase și nu făcusem nimic în legătură cu el. Ca un cadou primit și risipit. Pentru că dincolo de toate motivele sociale și psihologice pe care le pot găsi pentru ceea ce am trăit, există unul de care sunt sigură mai presus de toate: totul mi s-a întâmplat pentru a depune mărturie despre asta. Și adevăratul scop al vieții mele este poate doar acesta: ca trupul meu, senzațiile și gândurile mele să devină scris, adică ceva inteligibil și general, existența mea complet dizolvată în mințile și viețile celorlalți.”
Annie Ernaux – „Locul. Evenimentul”, editura Pandora M, 2023
Lecția curajului și a onestității este poate una dintre cele mai puternice lecții despre literatura contemporană pe care Annie Ernaux o arată prin propriul exemplu de valorificare a adevărului și depășire a limitărilor de mentalitate sau prejudecată care plutesc în jurul nostru. Ne inspiră să îndrăznim să abordăm temele „grele” din propria viață și să le atacăm cu neînfricare.
„Pentru o femeie să poată scrie despre propria viață fără rușine sau frică – acesta rămâne un act radical și de multe ori un act de transgresiune. Ca femei, atât de mult din experiența noastră este trăită prin corp; proiectul de o viață al autoarei de a se scrie pe sine – despre violul pe care nu-l poate numi, despre avort sau despre experimentarea dorinței – este cu implicări profund feministe, extrem de actuale.” (Rhiannon Lucy Cosslett despre Annie Ernaux)
Stil minimalist
Stilul folosit de autoare se distinge prin simplitatea și precizia exprimării. Annie Ernaux nu folosește decorațiuni lirice sau imagini metaforice, miza fiind mereu claritatea și livrarea unor descrieri care să arate concretul, acel „ce se vede”. O lecție importantă pentru orice scriitoare aflată la început de drum – „less is more”: cum putem să facem o prioritate din a crea fraze care urmăresc aproape filmic lucrurile aduse în discuție – că este vorba de un personaj, acțiune sau spațiu.
În același timp, autoarea ne orientează prin scriitura ei la conștientizarea faptului că limbajul este un instrument iar modul în care „potrivim” cuvintele între ele trebuie să fie făcut cu gândul de a merge la esență iar fiecare cuvânt în parte trebuie ales pentru a avea impact maxim.
„Mi-a spus să revin miercurea următoare, singura zi în care putea aduce un specul de la clinica unde lucra. Urma să-mi pună o sondă, fără nimic altceva, nici apă cu săpun, nici clor. Mi-a confirmat tariful, patru sute de franci, bani-gheață. Luase situația în propriile mâini cu hotărâre. Fără familiaritate – nu mă tutuise – și discretă – nu pusese întrebări -, a mers la esențial, data ultimului ciclu, prețul, tehnica folosită. Era ceva straniu și liniștitor în această materialitate pură. Nici sentimente, nici morală. Din experiență, doamna P.-R. știa cu siguranță că un discurs limitat la detaliile practice evita lacrimile și confidențele care irosesc timpul în zadar sau duc la răzgândiri.”
Annie Ernaux – „Locul. Evenimentul”, editura Pandora M, 2023
„Suntem făcuți din cuvinte” – Annie Ernaux
Autoarea insistă pe ideea că toți ne construim realitatea și identitatea prin cuvinte, prin ce povestim, prin ce ne aducem aminte. Cuvintele noastre sunt importante, ele transmit nu numai o existență trăită în interiorul nostru, ci pot reflecta o întreagă comunitate, societate și lume.
Lecturi recomandate:
