Vă invităm Joi, 31 martie, de la ora 19 la a doua ediție online a Salonului Jupâneselor, iar de data asta vom explora și discuta viața și opera scriitoarei Anișoara Odeanu.
„Dacă excesiva cultivare a creierului este de natură diabolică acea inteligență a inimii din care pornește nevoia de vis este de origine divină. Este inteligența pe care au avut-o toți cei care au călăuzit omenirea pe căile binelui și inteligența pe care vrem să sperăm că o vor pune din nou la locul lor vremile viitoare.”
Anișoara Odeanu
Ce este Salonul literar al Jupâneselor?
Am creat Salonul literar al Jupâneselor pentru a forma o comunitate de cititoare care sunt interesate de redescoperirea unor voci literare feminine din istoria literaturii românești prin lectura colectivă și crearea unui spațiu deschis discuțiilor despre tematici literare, istorice și culturale.
Inspirându-ne din tradiția Saloanelor literare de altă dată, ne dorim să oferim o atmosferă caldă și plăcută unde pasiunea pentru lectură și schimbul de idei pot exista în armonie.
Pentru că multe dintre scriitoarele românce din perioada interbelică precum Sorana Gurian, Ioana Postelnicu, Ticu Archip, Sanda Movilă, Claudia Millian sau Anișoara Odeanu nu au beneficiat de reeditări în ultimele (multe) decenii, iar cărțile scrise de ele sunt de multe ori dificil de procurat, găsindu-se doar ocazional în anticariate, ne-am gândit să organizăm niște întâlniri online în care să readucem în atenție viața și opera acestor autoare. Mai mult, pentru că nici una dintre aceste scriitoare nu este inclusă în programa școlară, este posibil să nu existe nici cele mai elementare repere despre opera lor.
Care sunt textele despre care vom vorbi?
Pentru întâlnirea Salonului literar nu este nevoie să aveți lecturile făcute dinainte pentru că întâlnirea noastră este astfel construită pentru a vă asigura atât informații, cât și un spațiu de discuție deschis cu privire la teme pe care le puteți accesa cu ușurință.
Dar dacă doriți să parcurgeți lecturile propuse sau doar să le începeți – vă indicăm unde le puteți găsi.
Cele două romane pe care le vom discuta sunt: „Într-un cămin de domnișoare” (1934) și „Călător din noaptea din Ajun” (1936)
Cele două romane au fost publicate într-un singur volum și acesta se poate găsi în două ediții:
la editura Litera, editată în 2016 – aici
și la editura Facla, editată în 1983 – aici
Ce vom face?
În cadrul Salonului literar vom atinge următoarele subiecte:
- Biografia autoarei, detaliile din viața personală care ilustrează ce însemna să fii o scriitoare în perioada dintre cele două războaie mondiale
- decuparea carierei literare, unde se încadrează această scriitoare în istoria literaturii române
- ce spuneau criticii literari din epocă despre publicațiile lor
- temele literare predilecte, tehnicile și stilul specifice și subiectele care luau în calcul condiția femeii în societatea românească.
- cum ne raportăm astăzi la această scriitoare și ce anume din opera ei rămâne și astăzi relevant
Cui i se adresează?
Cititoarelor pasionate de spațiul cultural interbelic și de universul literar feminin care sunt interesate de descoperirea unor noi lecturi și unor perspective inedite asupra istoriei literaturii române.
În același timp, Salonul literar al Jupâneselor este un spațiu dedicat celor care doresc să facă parte dintr-o comunitate de persoane cu interese comune și care au curiozitatea de a participa la un schimb de idei constructiv.
Ce obținem din participarea la acest Salon literar?
Este o ocazie bună pentru a ne extinde orizonturile literare și de a ne completa cunoștințele din zona culturală într-un cadru în care putem comunica păreri și impresii „la cald”.
Cum te poți înscrie?
Înscrierile se fac pe adresa de e-mail: madalinaiuliatimofte@gmail.com
Informații legate de participare și plată
Costul pentru participarea la Salonul literar este de 35 de lei. Plata se face după ce primiți un mail de confirmare a înscrierii care include datele necesare pentru transferul bancar. Imediat după efectuarea plății, veți primi o factură pe adresa de e-mail a dvs. și detaliile protocolului de participare (Ghidul de bune practici).
Tematicile Saloanelor literare vor fi anunțate aici pe site și pe pagina noastră de instagram https://www.instagram.com/jupanesele.ro/?hl=ro
Pentru orice întrebare, curiozitate sau nelămurire vă rugăm să ne contactați la adresa de e-mail pentru înscrieri.
Anișoara Odeanu – Repere Biografice
„Doina Peteanu (numele adevărat al Anișoarei Odeanu) a crescut într-o familie de intelectuali și a fost încurajată de mică să scrie literatură. Tatăl său, Aurel E. Petreanu, profesor de istorie și director al liceului „Coriolan Brediceanu” din Lugoj, doctor în filologie, folclorist, este un asiduu animator al vieții culturale bănățene. Mama, Viorica Bujigan, decedată la doar douăzeci și patru de ani, vine dintr-o familie de învățători.
Orfană de mamă, Anișoara Odeanu beneficiază de atenția ambițiosului ei tată, dornic să o vadă cândva afirmându-se ca literată. Precoce, fetița scrie versuri, povestioare, piese de teatru. În 1922, la vârsta de zece ani, debutează cu o poezie în revista Lumea copiilor. (…) Un talent deloc supraevaluat: și poeziile și povestirile școlăriței Doina Peteanu vădesc ușurință a condeiului, intuiții legate de compoziție și, deja, o destul de bună stăpânire a registrului ironic. (…)
Participă cu succes la concursuri literare, e abonată la premii, pare destinată unei cariere de excepție în lumea literară. Societatea „Tinerimea română” din București îi acordă câteva premii. Cu proza Un examen la limba franceză câștigă premiul întâi la un concurs organizat de Adevărul literar și artistic în 1929.
În același an părăsește provincia, pregătindu-se pentru „cucerirea” Capitalei. Se înscrie la Facultatea de Litere, urmează cursuri de vară la Dijon și Grenoble, dar nu-și va da examenul de licență. Din capriciu? Din nonconformism? Dintr-un sentiment al inutilității? Urmează în paralel Facultatea de Drept, pe care o absolvă în 1936.” (Bianca Burța Cernat, „Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminină interbelică„, Editura Cartea Românească, 2011)
„…frumoasele mele fraze împănate până la plesnire cu metafore, în loc să mă ajute mă încurcau de nu mai știam, după fiecare pasaj, de unde să mă mai iau. Până la urmă, furioasă, am luat hotărârea de a renunța la toate armele strălucitorului meu „talent” și de a scrie simplu, așa cum am gândit, așa cum am simțit, cu riscul de a părea proastă.”
Anișoara Odeanu
„Studentele anilor ’30: „Într-un cămin de domnișoare” (1934) – un best-seller a tinerei generații”
„Prozatoarea împlinește în anii debutului 22 de ani. Este unul dintre cei mai tineri autori de roman din întreaga istorie a romanului românesc.”
Cornel Ungureanu, în prefața de la „Domnișoara Lou și trandafirul galben”, Editura Facla, 1985
Volumul de debut „Într-un cămin de domnișoare” este o transpunere a impresiilor personale despre București în maniera unui roman cvasi-autobiografic.
Cartea va avea un mare succes, atât la critică, cât și în vânzările de librărie.
Textul urmărește dinamica vieții urbane plină de fervoarea și energia tinerilor care animează capitala.
„Subiectul – cu vădite ecouri autobiografice – are în vedere, în linii mari, întâlnirea decisivă a unei tinere provinciale cu mirajul „cetății vii”. Dany Penzza, studentă la Literele bucureștene, consemnează într-un jurnal foarte șprințar ceva din experiențele sale de căministă și de inocentă descoperitoare a vieții Capitalei, plictiseala cursurilor neatractive, micile dezamăgiri sentimentale, indecizii și nemulțumiri, tot felul de povești culese din viața fără surprize mari a colegelor sau, pur și simplu, impresii disparate, reverii adolescentine.” (Cornel Ungureanu în prefața „Într-un cămin de domnișoare./Călător din noaptea de Ajun”, editura Facla, 1983)
Vocea literară pe care scriitoarea o imprimă în text este una tonică, cu o atitudine jucăușă și chiar autoironică. Astfel, lectura romanului este pentru contemporani un fapt care aduce prospețime și autenticitate.
Avem ocazia de a vedea lumea anilor 1930 cu toate specificitățile și „decorurile” ei. Prin trasarea unei observații de jurnal, scrierea poate fi citită și ca un document al epocii despre cum era viața unei tinere femei atunci, ce presupunea viața cotidiană din acest punct de vedere și care era pulsul societății.
„M-am revoltat împotriva sexului meu, l-am disprețuit și m-am simțit umilită pentru că sînt și eu femeie. „Dar eu nu sînt ca și celelalte! Sînt mai mascuinizată…”(…) Am să mă comport ca un băiat. Am să merg cu pas apăsat și balansându-mi mâinile fără nici o grație, să port numai tocuri joase, haine de sport și basc. Linia asta am s-o urmez în primăvara de acum, cînd îmi voi întocmi noua garderobă. Pe sală, s-a scos covorul pentru ca să se măture. Cum încercam să merg cît mai masculin și cum eram grozav de încîntată de a fi reușit, un cui din toculpantofului a zgîriat strident cimentul și am lunecat, cu un pas mult mai mare decât voiam, iar, pînă să-mi restabilesc echilibrul, m-am balansat de cîteva ori foarte feminin și mi-am scăpat din mîini prosopul cu toate uneltele pentru spălat, învelite în el. Flaconul cu apa de dinți Chlorodont s-a spart și mirosul s-a răspândit în aer, antiseptic”.
Anișoara Odeanu, „Într-un cămin de domnișoare”
Notațiile evenimentelor la prima vedere banale sau a realității imediate trasau coordonatele unei simțiri moderne în deceniul 4 al secolului XX. Din acest motiv, romanul Anișoarei Odeanu ni se arată ca fiind „familiar”, o lectură cu care ne întâlnim cu mare ușurință și în care ne regăsim în stările descrise, chestionări și percepții asupra ritmului citadin cotidian.
„În căutarea sensului pierdut ar putea fi titlul care ar grupa cele două romane ale Anișoarei Odeanu. Dar nu numai ale ei; întreaga generație literară a deceniului este marcată de această obsedantă căutare.”
Cornel Ungureanu în prefața „Într-un cămin de domnișoare./Călător din noaptea de Ajun”, editura Facla, 1983
„Călător din noaptea de ajun” (1936)
„Singurătatea asta are ceva de început de lume, de spatii interplanetare. „Doamne, vreau să trăiesc și eu așa, nu-ți cer dragoste. Doamne, vreau să fiu fericită așa”, mă rog în gând, exaltat. Oare ce gândește Peter? „Doamne, fă să fiu fericită așa, să fiu fericită că n-am pe nimeni, pentru că am pierdut tot, pentru că trebuie să plec”…
Anișoara Odeanu, „Călător din noaptea de Ajun”
„Din diverse motive, al doilea roman al Anișoarei Odeanu este întâmpinat cu destulă răceală. După succesul exploziv al primei cărți, dușul este neobișnuit de rece: Călător din noaptea de ajun nu era o carte conformă imaginii necesare a momentului. Nu era un roman de consum, plin de promisiunea unor destăinuiri decoltate. Intervenția lui Camil Petrescu în favoarea cărții nu are nici un efect. Tînăra care aștepta „răsplata jertfei”, laurii, elogiile încă sporite, aplauzele pentru un roman într-adevăr de valoare trăiește un moment de perplexitate. ce se întâmplă în jurul ei?” (Cornel Ungureanu, în prefața de la „Domnișoara Lou și trandafirul galben”, Editura Facla, 1985)
Același Camil Petrescu va semna un articol-recenzie la Revista Fundațiilor în 1937 în care trasa calitățile epice ale noii apariții editoriale:
„…Vitrinele de Crăciun ne aduc o nouă și cu adevărat remarcabilă carte feminină, Călător în noaptea de Ajun de Anișoara Odeanu. Am cunoscut cartea în manuscris încă, și am fost surprins de autenticitatea ei strict epică. Înainte de orice alte însușiri, ceea ce surprinde la această tânără autoare este un soi de neobișnuită putere pur descriptivă, în sensul precis al cuvântului (…) Se povestește pe ea însăși, și atunci narațiunea devine o țesătură de stări sufletești nuanțate la nesfârșit ca o broderie.”
Reper și model – Camil Petrescu
Camil Petrescu reprezintă pentru scriitoare un model și un reper pentru ce înseamnă stilistica unui roman modern. – „Camil Petrescu a fost personalitatea literară care mi-a influențat în cea mai mare parte destinul, susținându-mă în tehnica cea mai grea, aceea a epicului pur.”
„Anișoara Odeanu e fascinată de Camil Petrescu. „Într-un cămin de domnișoare” ca și „Călător din noaptea de Ajun” sînt scrise cu gîndul la el. El este justificarea dar și modelul, e profesorul dar și părintele, e instanța dar și apropriatul căreia i se confesează.”
Cornel Ungureanu în prefața „Într-un cămin de domnișoare./Călător din noaptea de Ajun”, editura Facla, 1983
Decădere și uitare
Dată aproape uitării acum, Anișoara Odeanu făcea parte din cercul literar al lui Camil Petrescu, Cella Serghi, Mihail Sebastian sau Eugen Ionesco, care a și iubit-o. Vederile sale legionare, în schimb, au fost cele care au dus-o într-un con de umbră, atât din partea prietenilor cât și din partea lumii artistice, fiind nevoită să se retragă din lumea literară. S-a exilat astfel la Lugoj, alături de soțul ei, medicul Dan Crivetz. Moartea lui a însemnat și moartea ei, Anișoara luându-și viața la o zi după înmormântarea acestuia.
