Recomandări de lecturi luna iunie

Planificarea vacanței de vară este sinonimă cu găsirea unor cărți tocmai bune de citit la malul mării. Pentru luna iunie v-am pregătit o serie de recomandări de cărți care îmbină lectura relaxantă cu acumularea unor informații noi despre istoria trăită din perspectiva unor experiențe feminine. Redescoperim o scriitoare româncă de care vă veți îndrăgosti de la primele pagini – Cella Serghi; privim Al Doilea Război Mondial din perspectiva femeilor care au participat chiar și în prima linie la el în cartea Svetlanei Aleksievici; ne apropriem de lumea ideilor romantice ale secolului XVIII prin scriitura Penelopei Fitzgerald; ne chestionăm istoria de familie și medităm la ce înseamnă memorie într-un format livresc original scris de Maria Stepanova; ne completăm datele pe care le cunoaștem despre imaginea intimă a anilor 1930-1950 în România cu Jurnalul scris de Jeni Acterian și luăm contact cu un alt fel de a povesti legendele lumii antice în cheia de înțelegere oferită de Pat Barker.

Cella Serghi – Cartea Mironei

În seria Carte pentru Toți de la editura Litera, veți găsi re-editarea romanului Cartea Mironei de Cella Serghi. Un roman despre care nu învățăm în programa de limba și literatură română în liceu, Cartea Mironei este o lectură care ar trebui făcută ca recuperarea unei scrieri care întregește viziunea asupra romanului românesc modern. Mirona Runcu este o femeie tânără care își dorește prin toți porii să devină scriitoare. În urmărirea acestei vocații ne face părtași la parcursul devenirii ei care cuprinde o experiență pariziană și dăruirea emoțională spre o dragoste imposibilă. Rareori ne este dat să putem găsi la îndemână un roman scris de o autoare româncă (aici este vorba strict de problema re-editărilor și de ușurința cu care putem găsi cărțile în librării și nu de inexistența scrierilor unor scriitoare românce- care abundă, dar doar în edițiile originale, de găsit numai în anticariate) care ne permite să avem contact cu perspectiva feminină asupra vieții de scriitor. Derularea evenimentelor celui de-al Doilea Război Mondial este surprinsă prin dialogul constant cu grupurile de tineri studenți care cred cu tărie într-un idealism al umanității care se poate reînoi în urma dezastrului. În același timp, istoria de familie a Mironei care este povestită cu energie și claritate, se deschide ca o nălucă în vederea dezlegării unor enigme care fascinează.

Svetlana Aleksievici – Războiul nu are chip de femeie

În aceiași serie Carte pentru Toți de la editura Litera, un proiect editorial care readuce în atenția cititorilor titluri importante într-un format accesibil ca preț, Războiul nu are chip de femeie este o rememorare a istoriei din perspectiva experienței femeilor care au participat activ în Al Doilea Război Mondial. Deși documentarele despre acest conflict armat care a marcat definitiv istoria lumii există cu abundență și sunt încă urmărite cu mare interes, de prea puține ori sunt prezentate contribuțiile femeilor care au fost implicate direct în vâltoarea violentă a acelor ani. Svetlana Aleksievici, câștigătoarea premiului Nobel în 2015, este o scriitoare care reușește prin fibra jurnalismului investigativ și a istoriei orale să completeze istoria trăită a unei perioade importante a secolului XX. În Războiul nu are chip de femeie, autoarea adună mărturiile femeilor sovietice care au fost trimise pe front în calea inamicului. Sunt femei care au activat în roluri pe care cu greu ni le putem imagina: pe tancuri, în aviație, ca lunetiste. Seria de interviuri păstrează modul lor autentic de exprimare și de reconstruire a unei vieți despre care nu au mai vorbit odată cu încheierea războiului pentru a nu răscoli o istorie îngropată de viața domestică sau de prim planul luat de bărbații lor. În acest context, talentul de intervievator al autoarei reiese în fiecare întrebare care se îndreaptă spre limpezirea acelei istorii nerostite și pe care acum o putem descoperi și asimila.

Penelope Fitzgerald – Floarea albastră

O scriitoare care și-a început cariera publicistică după vârsta de 55 de ani, Penelope Fitzgerald a devenit o voce importantă a literaturii engleze contemporane. În Floarea albastră, roman istoric publicat în 1995, urmărim momente din viața poetului Novalis și a dragostei lui pentru tânara Sophie von Kuhn. El are 22 de ani, ea 12, iar epoca este cea a anilor 1790. Titlul face referire la un motiv devenit canon al poeziei romantice și care apare în scrierile poetului filosof cu referire la trăirea aproape mistică în legătură cu sentimentul dragostei și a emoției lirice pe care o degajă. Asta este o interpretare, dar scrierea ne invită să medităm fiecare la înțelesul personal pe care îl putem extrage din această povestire. Un roman atipic pentru genul istoric cu care suntem obișnuiți (volum mare de informații și panoramă largă de expunere a geografiei culturale și sociale), Floarea albastră are puterea de a evoca atmosfera unei epoci prin detalii aparent neimportante: cum se spălau rufele la sfârșitul secolului al XVIII-lea german și ce impact avea acest lucru asupra vieții de familie. Astfel, aceste mici detalii și privirea concentrată pe notarea unor subtilități care capătă un sens adânc pentru descifrarea personajelor unui timp istoric îndepărtat, fac din lectura cărții o experiență specială. În 2012, ziarul The Observer a desemnat acest titlu ca fiind unul din cele mai bune 10 romane istorice scrise vreodată.

Maria Stepanova – În amintirea memoriei

O apariție editorială recentă, În amintirea memoriei este o carte greu de descris. Funcționând ca un jurnal și în același timp ca o carte de fină analiză a culturii și societății, scrierea Mariei Stepanova devine captivantă prin modul în care reînvie epoci apuse și readuce la viață istoria propriei familii. Cu un stil literar rafinat și plin de vervă intelectuală, În amintirea memoriei trasează modurile în care reflectăm la propria moștenire a amintirilor din familie și cum acest depozit de memorii acumulate din copilărie ne modelează personalitatea și viața. Pentru cei care au nevoie de un impuls pentru a scrie ca exercițiu de autocunoaștere, lectura acestei cărți este un excelent stimul. Scriitoarea, apreciată ca fiind deja un reper pentru literatura rusă contemporană, reușește să armonizeze o zonă de confesiune intimă cu o analiză clară a înțelegerii conceptului de memorie în toate formele sale. Convinse că nu puteam să mai descoperim o structură literară care să ne surprindă prin prospețime și profunzime, În amintirea memoriei ne-a oferit senzația că am descoperit ceva cu adevărat prețios și unic.

Jeni Acterian – Jurnalul unei fete greu de mulțumit.

Jurnalul unei fete greu de mulțumit de Jeni Acterian în prezenta ediție din acest an, publicat de editura Humanitas, este o apariție editorială care merită adjectivul de excepțională. După o așteptare de câteva decenii, avem în sfârșit acces la textul integral al Jurnalului care însumează 1303 de file scrise de caiet. Volumul este dens, cuprinzând aproape 700 de pagini, urmărind perioada 1929-1953. Deși autoarea nu a avut planul de a publica aceste note atât de personale, fratele ei, Arșavir Acterian, custodele său literar, a considerat că este esențial ca acest material plin de observații ale unei epoci dramatice să fie citit de către publicul larg. Tocmai din acest motiv, Jurnalul este o lectură atât de captivantă și unică pentru că nefiind gândit pentru posteritate, putem să citim și să descoperim impresiile la cald, nefiltrate, la adevărata lor încărcătură emoțională. Mai mult, este o cale deosebit de relevantă de a surprinde care erau gândurile, problemele și realitățile unei tinere femei în intervalul acelor ani. Jurnalul devine astfel un document de o mare importanță care poate lumina niște aspecte la care Jeni Acterian a stat martoră, făcând parte dintr-o elită culturală a momentului și având relațiile sociale necesare pentru a surprinde portretele unor personalități marcante ale spațiului cultural românesc.

Pat Barker – Tăcerea femeilor

Repovestirea unor secvențe mitologice ale antichității din perspectiva unghiului personajelor feminine este un subiect care a tot crescut în ultimii ani și pe care îl găsim în romane excelente. Aminteam luna trecută în lista de recomandări de lecturi pentru luna mai, cartea lui Madeline Miller – Circe care aparține acestei panorame de interogare a experienței personajelor feminine din legendele și miturile antichității. Tăcerea femeilor de Pat Barker se încadrează și ea în această formulă. Cu toate acestea, autoarea nu schimbă sub nici o formă narațiunea homeriană din Iliada, alegând să dezvolte personajul Briseis, regina cetății Lyrnessus, care este aleasă ca pradă de război închinată celui mai puternic războinic grec -Ahile. Din multiplele fațete ale războiului troian, vedem în mai mare profunzime ce înseamnă viața femeilor care rămân în urma bărbaților uciși de greci. Abuzul, violența, violul și reducerea lor la sclavie în tabăra învingătorilor capătă proporții palpabile, realități care nu sunt unice doar antichității, ci se regăsesc ca urmare a oricărui conflict armat. Pat Barker înoadă firele epice dintre Iliada și tragedia Troienele de Euripide, navigând cu mare ușurință în conturarea vieților acestor femei care nu au nici măcar răgazul sau permisiunea de a-și îngropa copiii uciși în fața lor. Deși perspectiva poveștii este condusă de narațiunea la persoana I care imprimă experiența lui Briseis, ultimele capitole lasă vocea lui Ahile să povestească și ea din unghiul masculin și din tabăra celor care au câștigat războiul. Astfel, deși clar conturată ca o carte dedicată istorisirii femeilor, autoarea este atentă în echilibrarea construcției care acordă și confesiunii masculine un rol important.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.