Istoria feminismului românesc – Sofia Nădejde

Sofia Nădejde, Despre creierul femeii și alți demoni, Antologia textelor publicistice, editată de Maria Cernat și Adina Mocanu, editura Paralela 45, 2019

O apariție editorială care poate să ne faciliteze familiarizarea cu istoria feminismului românesc, Sofia Nădejde, Despre creierul femeii și alți demoni, este o carte care ne oferă textele publicistice ale Sofiei Nădejde împreună cu o Introducere solidă de 60 de pagini care ne asigură accesul spre a putea naviga ce înseamnă feminismul pentru acea epocă și mai exact cum se exprimă el în spațiul românesc.

Astfel, studiul introductiv este un excelent companion pentru a înțelege contextul istoric și social al secolului XIX, locul și mentalitatea în care feminismul românesc se conturează și își găsește reprezentante vocale și active care încep a aduce discursul despre drepturile femeii în spațiul public. Este vorba despre „femeile care au avut acces la educație, femeile care au început să participe la evenimente politice și să vorbească de la tribună, să câștige diplome de doctor și să se implice în programe de educație publică, femeile care au început să scoată ziare în care să discute ”chestiunea femeii” (Op. citată, pag. 24).

Câteva dintre aceste femei sunt:

Maria Flechtenmacher (1838-1888) – jurnalistă, activistă și actriță

Adela Xenopol (1861-1939) – femeie cu o înaltă educație academică care a dobândit inclusiv funcția de deputată într-un guvern liberal; sora cunoscutului istoric A.D. Xenopol

Maria Rosetti (1819-1893) – de numele căruia se leagă o susținută activitate politică

Constanța Dunca-Schiau (1843-1924) – scriitoare și militantă

Ce își propune acest volum este o recuperare și o repunere în discuția culturală curentă a unei scriitoare care a publicat mai mult de 1500 de pagini de literatură și sute de articole cu tematică socială și politică, lucrări care demonstrează o prezență intelectuală rafinată căruia nu-i lipsește verva, talentul și claritatea, toate calități care ar trebui să o poziționeze într-un loc vizibil al culturii noastre.

„Nu avem mijloacele și resursele pentru a restaura prestigiul autoarei pe terenul literar. Calea este deschisă pentru criticii literari care au aici suficient material pentru a impune măcar câteva dintre textele Sofiei Nădejde în manualele de limba și literatura română. Putem însă să o aducem în atenția cititorilor prin această antologie de texte pe teme politice și sociale pe care luptătoarea pentru drepturile femeii, Sofia Nădejde, le-a publicat în revista Contemporanul, între anii 1881 și 1884.”

op. cit., pag. 9

Studiul amintit aduce multe analize echilibrate ale intențiilor, resurselor și strategiilor editoriale pe care femeile care ajungeau să poată ”glăsui” prin intermediul formelor de publicații scoase chiar de ele (în multe cazuri) care merită subliniate. Dintre acestea, reproducem aici modul în care se introduce ideea de a fi conectați la ce se întâmplă cu condiția femeii în lumea vestică, mizând astfel pe antrenarea unei zone de imitație a Occidentului spre progres:

„Evoluția mișcării feministe din secolul al XIX-lea și a dezbaterilor din revista Femeia română nu trebuie separate de idealul de modernizare și emancipare națională. Ideea Occidentului „civilizat” pe care conaționalii noștri se străduiau din răsputeri să-l imite este una dominantă, astfel că, de exemplu, în paginile revistei menționate, apar tot mai multe dezbateri pe teme feministe la nivel internațional. Manifestările privind drepturile femeilor la nivel internațional sunt aduse în paginile revistei în așa fel încât publicul din România poate afla despre revendicările privind dreptul de vot din SUA, despre forța de muncă salariată feminină din țările occidentale sau despre mișcările de emancipare ale femeilor în general. Instrumentalizarea ingenioasă a conformismului românesc în raport cu Occidentul se reflectă astfel în prezentarea minuțioasă a izbânzilor mișcărilor feministe din SUA, Franța sau Olanda cu scopul de a înscrie progresul femeilor din România în acest proiect mai larg de emancipare națională conferindu-i astfel legitimitate.”

op. citată, pag. 31

Ideile occidentale despre drepturile femeilor circulau și erau discutate în aceste cercuri. Mai mult, Sofia Nădejde își propune ca prin seria de articole apărute cu titlul Supunerea Femeilor (Prescurtare din Stuart Mill) să rezume și să prezinte ideile exprimate de John Stuart Mill în eseul The Subjection of Women, publicat în 1869. Activând și ca traducătoare, autoarea are ușurința de a citi textele occidentale în original și de a își ține lecturile la zi în privința discuțiilor despre condiția femeii.

De ce ar fi necesar să o cunoaștem pe Sofia Nădejde și textele ei?

În peisajul scrierilor despre femeia româncă din secolul XIX, XX și chiar XXI, un orizont limitat prin volumul destul de redus, textele publicistice ale Sofiei Nădejde sunt încă de mare actualitate. Parcurgând ideile pe care ea le exprimă cu mare abilitate literară, simțim că ne vorbește și nouă, oamenilor de acum, când argumentează despre prioritizarea educației și elaborarea unei programe folositoare (printre altele, enunță importanța unor cursuri de „igienă” și sănătate care să pregătească viitori părinți – problemă care este discutată chiar în zilele noastre, desigur cu adjustări la nevoile contemporane) sau atunci când luptă împotriva violenței domestice explicând cauzele și realitățile societății (epidemie care în urma pandemiei este mult intensificată chiar și astăzi).

Mai mult, discursul ei atinge tematici variate care au și astăzi validitate: stabilirea unui sistem public de sănătate ușor accesibil de către oricine, resorturile interioare ale familiei tradiționale care se bazează pe menținerea femeii doar în spațiul domestic, despre căsătorie ca aranjament fixat în urma lipsei de independență financiară ale tinerelor care nu au alte opțiuni pentru a se întreține, problema prostituției și abuzurile de putere ale poliției și chiar critica despre influența modei și a impunerii ca ”găteala” să fie un lucru de preț pentru femei.

Cum ne îndeamnă și editoarele care au îngrijit acest volum, Maria Cernat și Adina Mocanu, este nevoie de a citi și înțelege scrierile Sofiei Nădejde în interiorul spiritului secolului XIX, un trop cultural în care existau limitări de gândire asupra minorităților sau a modului în care chiar și în interiorul gândirii feministe, rolul femeii era stabilit ca fiind strâns legat de maternitate și de datoria de a crește copii.

Cu toate acestea, la fel cum am procedat și cu autori consacrați care au derapat grav prin declarațiile lor, dar la care am ”iertat” sau uitat acele afirmații, poate putem găsi puțină înțelegere pentru greșelile acestei autoare. Personajul iertat sau al cărui discurs polemic a fost uitat este chiar Titu Maiorescu care afirma la o conferință din 1882 faptul că femeile sunt în mod cert incapabile intelectual din cauza mărimii creierului. Aceiași Sofia Nădejde va fi cea care va scrie un articol-răspuns cu o argumentare științifică riguroasă pentru acea dată pentru a infirma declarațiile cunoscutului om de cultură.

Concluzia scrisă de editoarele volumului, o reproducem aici pentru a pune cu claritate de ce este necesară pe lista noastră de lecturi această carte și cum să o parcurgem:

„Tabloul feminismului de secol al XIX-lea este completat de această feministă redutabilă ale cărei texte sunt vii și actuale. Am considerat că este mai mult decât necesară această antologie a textelor pe teme sociale și politice pentru a familiariza publicul cu perspectivele sale, cu profunzimea analizelor, cu temeritatea și perseverența cu care aceasta a înțeles să servească nobilul ideal al emancipării femeilor.

Textele Sofiei Nădejde ne ajută să realizăm cât de actuală este lupta cu mentalitățile retrograde și câtă nevoie era, și încă mai este, de texte care să denunțe relațiile opresive, stereotipurile și discriminarea. Sofia Nădejde poate fi acuzată că a reprodus discursul dominant al colonialismului cu privire la minorități și la alte culturi, dar aceste texte sunt publicate aici în scopul recuperării critice, nu obediente, a unei gânditoare de forță, pe nedrept ignorate în cultura noastră.”

op. citată, pag. 62

Un alt punct forte al acestei ediții este grija pentru adaptarea limbii române de secol XIX la nevoile „pentru cititorul grăbit al secolului al XXI-lea”. În această editare, există un echilibru între actualizarea formei scrise de atunci cu conservarea atmosferei prin păstrarea anumitor expresii și „a unei topici a frazei care să lase intactă savoarea limbii române de secol XIX.”

Reproducem aici câteva fragmente din două articole scrise de Sofia Nădejde extrase din cartea amintită.

Către Femei

semnat Sophiea Nădejde

articol apărut în Contemporanul, Revistă Științifică și Literară, Redactor I. Nădejde, Anul I, 1881-1882, nr. 1, pp.2-4

*pp.75-78, Sofia Nădejde, Despre creierul femeii și alți demoni, Antologia textelor publicistice, editată de Maria Cernat și Adina Mocanu, editura Paralela 45, 2019

(…)

În ce constă educația noastră?

În a vorbi franțuzește, danța, cînta, în a face oarecare întorsături de fraze comice, dar fără nici un fond serios;

(…)

În timp de frații, prietenii noștri de aceeași vîrstă se duceau la licee și Universități cu profesori speciali, timp de 14 sau 15 ani încontinuu aplicați numai la studiu; educația noastră era finită în 7 sau 8 ani, din care jumătate studiu, iar jumătate la lucru de mînă, etică ceea ce nu face mai mult decât o pătrime din timpul de studiu al bărbaților. Desigur că bărbații cu mijloace atât de superioare nouă au putut și pot să-și dezvolte facultăți intelectuale oricît de mult mai întinse decît ale noastre.

(…)

Mi-i inexplicabil, cum se poate ca bărbați erudiți, oameni iluștri trăiesc cu soțiile lor lăsîndu-le într-o ignoranță completă!

(…)

Este datoria tuturor femeilor care pot, de a căuta să se instruiască cît mai mult, căci atunci vor putea mai cu înlesnire lupta pentru emanciparea sexului întreg.

(…)

Cînd voim să cunoaștem starea de cultură a unei țări nu avem decît să observăm statistica ei literară în raport cu locuitorii și ne vom face îndată o idee clară de ea, d.r. Romînia unde gustul lecturii e așa puțin dezvoltat, încît a scoate 1000 de exemplare din o foaie sau broșură este un risc, căci fie ele cît de interesante, cît de perfecte, poate se vor vinde 100 sau 200 (la 5.000.000). Trebuie să ne ambiționăm să nu creăm între noi și generații viitoare un abis intelectual.

Femeia și Legea

semnat Sophia Nădejde

articol apărut în Contemporanul, Revistă Științifică și Literară, Redactor I. Nădejde, Anul I, 1881-1882, nr. 3, pp.83-85

*pp. 78-81, Sofia Nădejde, Despre creierul femeii și alți demoni, Antologia textelor publicistice, editată de Maria Cernat și Adina Mocanu, editura Paralela 45, 2019

Este știut că toate legile sînt bune măcar pe hîrtie, dacă par a fi mai mult sau mai puțin juste și egale pentru toți. Dar oare e așa pentru toți? Dar oare e așa și relativ la femei? Nu, aceste legi chiar pe hârtie sînt nesuferite, pentru cine are cît de cît puțin respect pentru demnitatea sa personală. Asemena legi n-ar trebui să aibă ființă în secolul al XIX-lea și sînt o adevărată deriziune. Mă întristez gîndindu-mă că ele vor rămîne ca acte ale despotismului bărbătesc.

(…)

Să răscolim puțin legea și ne vom convinge. Art. 195: „Bărbatul e dator protecțiune femeii, femeia ascultare”.

Cred că mai îngîmfată frază și totodată mai poruncitoare nici nu se poate. Aici se dă pe față gustul bărbaților, de a o avea pe femeie, dacă nu sclavă, cel puțin protejată.

(…)

Poporul fără să fi citit legea o urmează ad litteram, și poate chiar o întrece, căci nu trebuie să uităm, că dacă minoritatea femeilor se bucură de oarecare favoruri și stimă aparentă, nu e tot așa și cu majoritatea femeilor, adică cu femeile din popor. Aici, adevărat, găsim legea aplicată în toată rigoarea ei; aici bărbatul știe că el e stăpîn, el e capul tuturor din casă; și cum n-ar fi? Nu a apucat așa de la părinți? Nu a auzit, de mic copil că, femeia nebătută, ca moara nefereacă, că cocoșul trebuie să cînte la casă și nu găina? La cununia civilă, primarul nu i-a spus că femeia să asculte de bărbat! Din contra, știe el ce să facă – și mai presus de toate, părintele, la cununie n-a zis: femeia să se teamă de bărbat. Și la finele cununiei nu i-a sărutat femeia mîna?

Resurse utile:

Maria Cernat şi Elena Vlădăreanu despre Sofia Nădejde şi feminismul românesc

Sofia Nădejde, carte, feminism, discuții la Muzeul Literaturii – Curaj.TV

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.