Casa scrisului nostru

Despre mine, despre tine, despre scrisul pentru civili și ce putem descoperi împreună

După 5 ani de găzduit cursuri de scriere, mi-am dat seama că ce încerc eu de fapt să fac este să construiesc un pod de legătură între scris și oameni, între scris și „civili”. Am avut revelația asta de-abia acum, nu pentru că nu știam ce fac (promit că sunt persoana care are mereu un plan bine pus la punct), ci pentru că mă concentram atât de mult să pot oferi o direcție spre literatură – fiind și eu formată la rândul meu în cursuri și școlarizări care punctau asta în primul rând: scopul formării în scris este producția de literatură. Aici îmi asum lipsa de orientare în propria experiență care tot zbiera – „nu, nu asta e ce faci, în nici un caz!”. Bănuiesc că mi-au trebuit acești ani de practică, de studiu și de timp pentru a formula clar și asumat ce vreau să vă ofer.

Da, este primordial (aleg acest cuvânt pentru că este cel mai potrivit și nu o exagerare) să aduc în atelierele pe care le țin multe exemple din literatură – folosesc mereu referințe de lecturi, aduc fragmente pentru discuție și nu mă voi opri din a înghesui cât de multe titluri de bibliografie pot în orice suport de curs. Cititul alimentează scrisul – nu se pot separa absolut niciodată. Dar ce vreau să dăruiesc nu este o încurajare deșartă – „Uite faci aceste întâlniri cu mine și o să fii o autoare cu propriul ISBN, gata!”. Eu nu sunt o scriitoare publicată (din multe motive, primele fiind lentoarea și văitatul), deci cum să îți propun asta? Nu e un drum pe care am mers și nu a reprezentat niciodată o prioritate, nu în sensul de scop.

Scopul nu e publicarea, scopul este să scrii și să o faci în mod serios, zilnic.

Deci pentru cele care vor să urmeze o cale spre a ajunge în librării – clar, nu sunt eu persoana care să te îndrume înspre acolo.

Eu cultiv un scris pentru civili – mă interesează scrisul făcut acasă, chiar pe fugă, lupta cu găsitul timpului de a scrie între dus copilul la meditații și fugit la bancă, găsirea stimulilor pentru a depăși procrastinarea, „caietul nedeschis” când ai ore în șir libere și suferi în liniște pe canapea, vreau să văd cum pot mobiliza oamenii să înceapă un caiet, să completeze în jurnal, să termine povestirea pe care tot o au în minte de nu știu când, să ofer instrumentele necesare pentru a scormoni în memorie, pentru a scoate de acolo amintiri aduse la zi, sunt total interesată de scrisul care nu e profesionalizat, care se întâmplă pentru că ne bucură, ne relaxează și la nevoie ne și vindecă puțin.

Sunt pentru scrisul domestic, care stă bine în propria casă, care vrea întâi să afle cum există și cum arată și apoi, dacă vrea să iasă în lume să o facă cu un bagaj de încredere și pagini scrise în care și-a găsit o identitate a sa.

Cred în această misiune pentru că aici îmi găsesc în sfârșit sensul (după atâtea căutări și recalibrări) – să fiu persoana care te ajută cu scrisul tău, cu acel scris cu care ne mobilăm casa interioară, prin care putem să începem să înțelegem cine suntem. Și dacă mai departe vrei să treci din scrisul civil la scrisul „oficial”, profesionalizat în litere – sper să-ți pot oferi un fular și niște mănuși care să te apere de frigul de afară.

Actul de a scrie are incluziuni în sfere diferite de „importanță” – scrisul ca activitate de lucru a unui scriitor nu poate fi același cu scrisul listei de cumpărături, nu? Dar în loc să ne concentrăm pe diferențe – lucru care pare esența epocii pe care o trăim – aș zice să lăsăm la o parte imaginea de piedestal a scrisului și să putem vedea ce au diversele tipuri de scriere în comun – procesul de gândire și organizare mentală pe care îl presupun. Că scriem romanul secolului XXI sau lista de necesare pentru casă, procesul este același – punem pixul pe hârtie și instant creierul își sistematizează informațiile și trezește antrenamentul memoriei – memorie care este necesară și pentru produsul literar, dar și pentru lista noastră de shopping. Forțez comparația pentru a deschide posibilitatea de a accepta că procesul de a scrie ne ajută să înțelegem ce gândim despre lume – mai mult, doar prin scris putem să ne cunoaștem gândurile:

„I write to understand what I think.” – Elif Shafak

„I write entirely to find out what I’m thinking.” – Joan Didion

„I write because I don’t know what I think until I read what I say.” – Flannery O’Connor

Intenția mea cu această serie nouă de ateliere nu este ca voi să puteți realiza câteva texte cap-coadă la finalul întâlnirilor noastre (asta se întâmplă oricum). Ce îmi propun să ating ca obiectiv este de a vă ajuta să vă creați o disciplină a scrisului care să continue și după ultimul atelier pe care îl avem împreună. Simplu și la obiect spus: vreau ca după oricare din cursurile sau atelierele de scris pe care îl veți face cu mine să continuați să scrieți 10 de minute pe zi, în fiecare zi, until the end of time.

De ce vreau asta? Pentru că ultimii ani mi-au arătat că atunci când suntem rupți de propria realitate/persoană ajungem în situații colective periculoase, pentru că oriunde mă uit la familie, la prieteni, la cunoștințe – majoritatea oamenilor sunt încălecați de stări depresive și de sufocarea de a trăi într-o lume total imprevizibilă, pentru că aud atât de des „vreau să scriu, dar nu pot” iar această frustrare se adună și se adună și apoi lasă urme în zone ale vieții unde nu te aștepți, pentru că, oricât de mistic sună sau total copilăresc, cred cu putere că dacă fiecare dintre noi am lua scrisul în serios și l-am înțelege ca un instrument vital pentru a fi umani am trăi în altă lume, pentru că scrisul nu este doar terapeutic în sensul unui jurnal, ci oferă claritate în oricare aspect care ne preocupă – poate dacă oamenii ar scrie mai des, ar face planuri de viață care se potrivesc cu identitatea lor, ar trasa traiectorii profesionale care să le aducă împlinire sau ar despacheta cutia cu idei mototolite despre propriile dorințe și așteptări.

Scrisul este poate cea mai accesibilă formă de exprimare creativă – materialele sunt ușor de procurat și le ai deja în casă – o hârtie și un pix. Și nu, chiar dacă putem scrie pe telefon – mâna care se mișcă pe suprafața plană a hârtiei comunică într-un mod misterios și puternic cu profunzimea trăirilor noastre.

Adunăm în noi ca într-un depozit pentru care considerăm că nu plătim chirie: griji, preocupări, dorințe nerealizate, „cum ar fi dacă”, amalgam de experiențe aspre, momentele plăcute, frustrări, calcule, acea discuție importantă de avut în care vrem să încheiem, începem, transformăm o relație și toate speranțele de care, cel mai probabil, am uitat.

Toate sunt aruncate în memoria noastră ca un desktop supra-încărcat în care tot spunem că vom face curat cândva…

10 de minute de scris pe zi nu mai pare așa de mult când miza devine esențială.

Rolul meu este de a fi persoana care te pregătește pentru călătorie – prietena pe care o chemi pentru a face împreună bagajul pentru prima călătorie după mulți ani fără vacanțe. Pentru că cea mai mare problemă care intervine în viața celor pasionate de scris este evitarea scrisului sau amânarea începutului.

Iar asta se întâmplă, cred eu, din dorința de a porni la drum, dar de a nu avea necesarele pentru a rezista voiajului. Spun asta pentru că am văzut-o de atâtea ori – persoane cu o voce literară deosebită care nu reușesc să ducă la capăt un text, nu pentru că nu au imaginație, creativitate sau pasiune, ci pentru că nu au răbdare cu procesul de a ajunge la scris.

Graba strică treaba – nu am o metaforă mai poetică, scuze – și cum e adevărat, de multe ori în viață, este la fel de adevărat și cu scrisul.

Pentru că odată ce instinctul de a scrie vrea să se materializeze – presiunea se acumulează pentru a realiza „opere”, cărți – un scop ultim pentru care este nevoie de multă muncă susținută și de un element esențial – să ne întoarcem la scris în fiecare zi. Un scop care ne schilodește inițiativa și ne pune pe umeri o greutate pe care nu o putem susține, nu încă, nu fără multe pagini de pus întrebări, de adunat detalii, observații și multe încercări.

Știu cât de greu este să faci asta – știu cât de frustrant este să nu reușești nici din a 10-a încercare, cunosc tot spectrul de senzații care acompaniază micile eșecuri care se tot adună atunci când nu reușim să adunăm foile de povestiri pe care le avem aproape fizic pe undeva prin noi.

Din propria mea experiență care se împletește cu experiențele femeilor cu care am lucrat – știu cu siguranță că sunt trăiri comune, că sunt puncte de întâlnire prin care trecem noi cele care iubim scrisul și o facem o mare parte din viață de la distanță.

Nu există formule magice, 3 pași sau metode de a hack-uiactul de a povesti prin scris – soluția este de a ne apropria, pas cu pas de disciplină astfel încât să o putem domestici și folosi pentru ce avem nevoie. Asta e. Iar pentru a ajunge la disciplină este nevoie să putem înțelege procesul de a scrie care presupune foarte mult exercițiu de sondare interioară, de umblat în ramificațiile de idei, credințe, dorințe și identități pe care le avem. Ca în orice fel de lucru pe care vrem să-l facem – avem nevoie să ne înțelegem motivația și să o transformăm într-un mindset. Să umblăm la conexiunile între plăcere și muncă – lucru greu de făcut pentru că majoritatea asociem munca sau ce facem în fiecare zi ca job cu un spațiu care nu este centrat pe pasiune. Luatul în serios a propriului scris este obiectivul. De acolo putem crea oricâte lumi literare dorim.

Cu ce te pot ajuta?

Pentru a antrena disciplina și pentru a intra propriu zis în procesul de a scrie – ar fi de dorit să începeți cu un subiect care vă atrage – din acest motiv am pregătit o serie de opțiuni prin atelierele disponibile în calendar. Toate atelierele, deși diferite ca tematică, au scopul de a instala un nou tip de relaționare cu propriul vostru scris și de a vă determina să continuați să scrieți și post-factum. Din acest motiv, vreau să știți că și după ce ați participat la un atelier putem să păstrăm o corespondență lunară în care să-mi spuneți cum merge scrisul – e o metodă de a continua dialogul despre scris pentru a putea menține o rutină care se susține singură, în timp.

Am ales să încep anul cu ateliere independente și nu cu programe de cursuri – De ce?

Deși până acum v-am propus cursuri de scriere care aveau între 6 sau chiar 10 întâlniri, am hotărât să încerc o variantă în care să puteți participa la o singură întâlnire sau la mai multe în funcție de dorințele și preferințele voastre. Pentru a putea avea acest format am stat în ultimele 6 luni (de asta am și lipsit atâta vreme din peisaj) să analizez posibilitățile și să elucidez o structură care poate funcționa pentru oricine vine la orice atelier din calendar astfel încât să fie un spațiu de învățare care se poate desfășura independent de celelalte întâlniri.

Motivele pentru care voi oferi, deocamdată, doar acest tip de ateliere:

1. realitatea economică în care trăim – este foarte clar că toți ezităm în a cheltui o sumă mai mare iar zona de pasiune sau educație non-formală nu este o prioritate. Sună dur și sunt prima care simte consecințele acestei noi mentalități dar este adevărat – cursuri sau ateliere de scriere făcute de plăcere și cu un educator care nu are un renume probat de lumea literară pot părea un moft. Răspunsul meu la situația financiară pe care o trăim (mai ales în primele luni ale anului) este să ofer ateliere cu costuri reduse astfel încât să existe mai multă accesibilitate, chiar dacă frecvența s-ar putea să fie mult mai redusă. Nu știu alții cum sunt, eu am ales să mă adaptez.
2. lipsa concretă de timp și ritmul de viață imprevizibil – în legătură clară cu punctul de mai sus, dar și cu reconversii profesionale sau recalibrări de activități pe care le-am văzut recent la cursantele mele – pentru a rezista pieței de joburi unde vedem clar multe concedieri, multe persoane caută formări noi sau încep alte activități secundare, rezultatul este timpul liber și mai limitat sau aproape inexistent. Devine tot mai greu să poți spune că îți iei angajamentul de a participa la 10 întâlniri săptămânale pentru că de fapt nu știi cum va fi peste 3 săptămâni…
3. amprenta lipsei de răbdare și concentrare adusă de social media, știrile zilnice, situația internațională, etc. Am observat asta în primul rând la mine – pentru că fac cursuri de formare care să mă ajute să avansez cunoștințele pedagogice periodic iar în ultimul an chiar dacă mi se părea extrem de util și interesant ce studiam, nu mai aveam răbdarea de a termina un curs cu mai multe întâlniri. Este o situație pe care am discutat-o și la cursurile mele – există dorința de a putea participa într-un alt ritm, după un program mai flexibil.

Am preluat câteva modalități de lucru din spațiul de micro-learning– o direcție de învățare care poate comprima în pași concreți concepte de lucru. Astfel, în loc să ne speriem de vastitatea unui teren imens pe care vrem să începem să plantăm semințe mici, o luăm pas cu pas și construim întâi o grădină pentru răsaduri și pas cu pas vedem că imensitatea subiectelor legate de scris se pot înțelege dacă le parcelăm sau decupăm în spații mai mărunte unde putem să începem să ne creștem ideile și să le și vedem înflorind.

Astfel, opțiunile pe care le-am pregătit sunt următoarele:

Atelierele de sâmbătă pentru scriitură personală & memoir writing

din 24 ianuarie în fiecare sâmbătă, în orice sâmbătă vrei și ai timp, de la ora 9:00 la ora 11:30

Ne vom întâlni cu concepte de lucru noi care urmăresc acumularea de cunoștințe și instrumente practice pentru scriitura personală și pentru scrierea de memoir. În același timp, la fiecare întâlnire vom avea un text de reper teoretic din care vom parcurge câteva idei cheie pe care o să le găsiți explicate și puse în legătură cu exerciții practice și cu guidelines pe care să le puteți folosi și ulterior atelierului.

Pentru această primă serie de ateliere am făcut o selecție a celor mai importante și eficiente manuale de scriere dedicate scriiturii personale și de memorialistică, dar care au și ecouri de ghidaj înspre scriere creativă și ficțiune – veți vedea că avem nevoie să ne raportăm și la alte genuri literare pentru a înțelege specificitatea textului scris la persoana I și că putem folosi „împrumuturi” din sfera beletristicii sau chiar a poeziei.

Am ales această variantă în care fiecare atelier folosește ca ancoră teoretică principalele manuale dedicate scriiturii personale din două motive: 1. sunt cărți prea puțin discutate în domeniul cursurilor de profil iar lipsa de interes sau de lectură a lor se vede și în faptul că nu sunt traduse în limba română (în afară de un singur titlu de pe lista propusă de mine) 2. fiecare dintre aceste cărți oferă baze solide pe care putem lucra și cu care ne putem clarifica ce vrem să scriem și cum să facem asta și în același timp ne oferă o perspectivă de a ne seta un spațiu mental în care să ne putem forma disciplina și găsi încrederea pentru a ne șlefui propria voce și identitate stilistică.

Atelierele de Journaling

din 19 februarie în fiecare joi dimineață de la ora 9:00 la ora 11:00

Atelierele de Journaling sunt dedicate unei priviri amănunțite în interiorul scrierii cele mai intime – scriitura pe care o facem pentru a afla ce gândim, ce simțim și ce legături de actualizare putem face între trecut și prezent. Aceste ateliere urmăresc prin opriri din istoria acestui format de scriitură personală modalități de a ne putea organiza pulsiunile de idei care tot circulă cu agitație prin mintea noastră, dar care par greu dacă nu imposibil de pus pe hârtie. Împreună cu teoriile cele mai importante de Intensive Journalingvom vedea că jurnalul poate fi primul caiet care să ne învețe cum să intrăm în procesul de scriere – care ne antrenează logica narațiunii și ne arată rezervoare de energie și creativitate la care nu știam că putem avea acces.

Această nouă serie de ateliere la care poți participa oricând vrei și ai nevoie este dedicată explorării teoriilor fundamentale ale scrisului reflexiv și intim. La oricare întâlnire vei alege să vii, vei găsi un ghidaj care îmbină o bibliografie relevantă la care vei avea acces, exemple practice și discuții care să te ajute să-ți găsești direcția și motivația de a începe o disciplină a introspecției.

Atelierele de Tarot – Tarotul Elementelor

din 26 ianuarie în fiecare luni de la ora 18:30 la ora 21:00

Dacă îți dorești să începi să înveți despre cărțile de tarot, dar nu ai timpul sau energia de a urma un curs extins cu mai multe întâlniri sau vrei doar să încerci o primă apropriere ca să vezi cum ar funcționa un proces de studiu și lucru care te poate ajuta să descoperi tarotul ca instrument de dezvoltare personală – poți alege oricare dintre aceste ateliere. Chiar și dacă ai deja bazele disciplinei tarotului, dar vrei să le revizuiești sau să le descoperi din perspectiva reajustării aspectelor principale din viața ta -în seria de ateliere Tarotul Elementelor vei găsi repere de interpretare interesante și puse într-un context care te ajută să vezi legăturile culturale, spirituale și de analiză profundă.

 

Ce este absolut nou la aceste ateliere– față de cele pe care le-am oferit în trecut – este că toate au un suport de curs consistent sub formă de text în afară de prezentările prin care v-om trece la fiecare atelier. În dorința de a aduna cât mai multe informații, substanță și exerciții, am creat și aceste mini-manuale pe care să le puteți avea pe mai departe.