Full disclosure – o parte din inspiraţia pentru cărţile pe care le citesc o regăsesc în contul de Instragram al Reginei Camilla – The Queens Reading Room, încă de pe vremea când Charles al III-lea era doar prinţ moştenitor. E unul dintre puţinele conturi de bookstagram pe care le urmăresc pentru că zgomotul în această zonă e prea mare şi nici nu îmi spune ceva în mod neapărat. Lecturile mele sunt “all over the place” şi corespund mai degrabă pasiunilor personale şi mai puţin trendurilor din social media.
The Cazalet Chronicles – Elizabeth Jane Howard
Seria de 5 cărţi (ultima fiind scrisă mai aproape de momentul actual decât primele patru) urmăreşte destinul familiei Cazalet, cu bunici, copii, rivalităţi între fraţi, dinainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial şi până la debutul anilor 1950. E o saga de familie care abordează mai ales statutul femeilor Cazalet – matroana, nurorile, copiii cu problemele şi dilemele inerente creşterii şi, mai ales, supravieţuirea în timpul războiului. Chiar dacă unele drame par să fie abordate şi apoi uitate, cumva fiecare personaj, la final, primeşte exact finalul pe care l-a meritat. Ce mi-a plăcut cel mai mult e acel sentiment “homey”, în care eşti purtat direct între pereţii reci ai reşedinţei englezeşti de ţară şi stilul de a scrie al lui Elizabeth Jane Howard, foarte aproape de un flow of consciousness. Din saga familiei nu pot lipsi problemele financiare, un tată dispărut pe frontul războiului, femeia înşelată şi abandonată, dezamăgirile în dragoste, dar şi poveştile complet neaşteptate de amor cu final fericit.
This Mortal Coil – Andrew Doig
Cartea ne trece prin istoria morţii la oameni, din epoci demult uitate până în zilele noastre. Fără să fie un studiu exhaustiv asupra cauzelor morţii, This Mortal Coil abordează ciuma (inclusiv la nivel statistic şi ştiinţific), tifosul, holera, dar şi apariţia vaccinurilor şi utilitatea acestora în eradicarea unor boli la nivel planetar. Un capitol interesant este legat de naşterea drept cauză a morţii. Lăsând la o parte contrastul absolut între cele două noţiuni, Andrew Doig pune pe tapet complexitatea naşterii, proces care a omorât şi femei şi prunci de-a lungul istoriei din cauza neînţelegerii complete şi a lipsei de cunoaştere a ceea ce se întâmplă în momentul în care o nouă viaţă apare pe lume. Când pui la socoteală şi că forcepsul a fost un secret foarte bine păstrat timp de aproape o sută de ani, perspectiva asupra femeii, corpului său şi copilului se schimbă complet. Andrew Doig include în cartea sa şi alte cauze pentru moarte – cum ar fi foametea, alimentaţia proastă şi dedică un întreg capitol unei adicţii – tutunul. Nu uită nici de bolile congenitale sau genetice care, la rândul lor, fie cauzează moartea aproape imediată sau reduc în mod drastic calitatea vieţii şi durata celor care sunt afectaţi de acestea. O carte cu adevărat interesantă, chiar dacă pe alocuri detaliile statistice sau ştiinţifice pot îngreuna lectura pentru cei nefamiliarizaţi cu domeniul.
Uproar! Satire, Scandal and Printmakers în Georgian London – Alice Loxton
E genul de carte super-specifică, după cum indică şi titlul. Alice Loxton este o tânără istorică britanică pe care am descoperit-o pe Instagram, unde oferă bucăţele scurte şi cuprinzătoare despre locuri şi oameni din istoria Marii Britanii. Stilul ei m-a cucerit, aşa că nu am ezitat să îi achiziţionez volumul despre povestea caricaturii. Poate părea ceva ce ştim dintotdeauna, dar caricatura, mai ales cea politică şi-a făcut apariţia în epoca georgiană, în Londra, şi nu a fost deloc lipsită de controverse şi rivalităţi. Volumul ne trece prin cei mai importanţi caricaturişti ai Imperiului, oameni care practic au făcut istorie şi au influenţat percepţia publicului asupra momentelor pe care le trăiau până la punctul în care unii politicieni încercau să le intre în graţii sau, şi mai bine, să fie băgaţi în seamă, să obţină “clout” din partea desenatorilor momentului. Unii dintre ei au înfiintat o adevărată afacere de familie, alţii au pierdut averi şi case, iar unii au avut un destin cu adevărat tragic în ciuda talentului care le-a marcat viaţa. Uproar include şi ilustraţii (deşi nu color în volumul meu), iar pentru cei care sunt un pic familiarizaţi cu istoria ilustrată, o adevărată plăcere să descopere că Britania sau Împărţirea Globului au apărut în perioada 1700 – 1800.
Parisians. An Adventure History of Paris – Graham Robb
Volumul este un fel de “history fiction”, dar fără să fie neapărat ficţiune. Graham Robb (cum se face oare că unele dintre cele mai bune cărţi despre francezi sunt scrise de britanici?) ne trece prin cele mai importante momente din istoria Parisului: apariţia catacombelor aşa cum le ştim astăzi, nelipsite de un pic de ironie a sorţii, moartea Mariei Antoaneta, schimbarea la faţă a Parisului (nu putem decât să îi mulţumim Baronului Haussmann şi lui Napoleon al III-lea), apariţia metroului, povestea unuia dintre cei mai important scriitori francezi, Emile Zola sau perioada Comunei. Graham Robb nu se fereşte să treacă şi prin momente mai puţin fericite ale istoriei capitalei franceze, precum vizita lui Adolf Hitler şi planurile pe care acesta le avea pentru oraşul iubirii, revoltele din vara lui 1968 sau moartea a doi adolescenţi în 2005, care a pus pe tapet existenţa rarismului şi profilingului în poliţia franceză. E o lectură care pe alocuri se face uşor şi nici nu îţi dai seama cum trec paginile, alteori scriitorul are tendinţa să se piardă printre firele creative pe care le ţese pentru a ilustra istoria, pentru a ne regăsi doar la final într-o concluzie de tipul “Despre asta era vorba?!?”.
Eat a Peach – David Chang
Pasiunea mea pentru cooking se traduce şi în a citi cărţile unora dintre chefilor care îmi plac sau care mi-au atras atenţia. Anthony Bourdain a fost pe lista mea de lectură încă dinainte de a fi tradus în România şi a deveni un nume pe buzelor celor care încă nu ştiau cu ce se mănâncă fine dining. Lăsând aroganţele la o parte, David Chang este unul dintre cei mai promiţători chefi ai generaţiei anterioare. Generaţia actuală are nume precum Kwame Onwuachi, care la rândul său are o poveste de viaţă interesantă despre găsirea menirii. David Chang are o autobiografie uşor atipică, scrisă de-a lungul anilor, în care nu se teme să îşi recunoască neajunsurile, greşelile, fuck-up-urile grave şi aroganţa. În acelaşi timp, cartea funcţionează ca un fel de terapie pe care autorul o practică de ani de zile pentru a-şi controla depresia şi stările de adicţie. Pentru cei care ştiu ce înseamnă bucătăria la nivel înalt, adicţia nu mai stă în alcool şi droguri, ci în stele Michelin şi muncă fără pauză. Un citat care mi-a rămas în minte şi care cred că ar trebui să atragă atenţia tuturor celor care sunt măritaţi sau însuraţi cu munca: “Recovering alcoholics talk about needing to hit rock bottom before they are able to climb out. The paradox for the workaholic is that rock bottom is the top whatever profession they are in”. Când am citit asta am pus cartea jos pentru că e atâta adevăr în asta încât vine ca un şoc pentru cei care sunt pasionaţi de muncă pe care o fac, dar nu ştiu când să se oprească. Ştiam că David Chang e un alt tip de chef, iar cei care l-au urmărit pe Netflix ştiu că are un alt stil de abordare a mâncării, service-ului şi experienţei de restaurant, iar citindu-i cartea am înţeles mai bine unde îi sunt rădăcinile. Arogant sau nu, rămâne unul dintre favoriţii mei.
France – A History from Gaul to de Gaulle – John Julius Norwich
Cum spuneam cele mai bune cărţi despre istoria Franţei par a fi scrise de britanici. John Julius Norwich reuşeşte în 300 de pagini să treacă prin aproape toată istoria ţării pe care a ajuns să o iubească. Aşa cum îi spune şi titlul, cartea începe undeva la anul 500 şi trece prin toate momentele importante ale formării Franţei aşa cum o ştim astăzi. E o carte densă, fără pauză, perfectă pentru cei care sunt pasionaţi de istorie şi care pot urmări listă care pare fără de sfârşit de duci, regi, papi, care şi-au disputat teritoriile care astăzi formează una dintre cele mai mari puteri ale Europei. Când te gândeşti că mai mult de jumătate de teritoriu l-au pierdut în faţa britanicilor, pentru ca apoi să îl recupereze, pentru că după să mai piardă pe la italieni, prusaci sau germani, un du-te-vino de-a lungul secolelor devine mai uşor de înţeles de ce unele rivalităţi moderne există şi unde îşi au originea. John Julius Norwich trece uşor peste nume importante ale istoriei precum Cardinalul Richeliu, Mazarin, sau bătăliile lui Napoleon, precum şi scurta lui revenire ca Împărat al Franţei, dar nu se poate altfel, în caz contrar cartea ar fi avut de cinci ori mai multe pagini. Nu se sfieşte să vorbească despre momente controversate precum afacerea Dreyfus, despre anti-clericanism, despre afacerea Stravinsky sau despre Al Doilea Război Mondial şi cum unele victorii, deşi sunt privite astfel, s-au câştigat cu mari pierderi umane şi poate ar trebui regândite. A History from Gaul to de Gaulle am citit-o în două viteze – fie încet pentru că era atât de multă informaţie încât era nevoie de o pauză pentru asimilare, fie rapid, pentru că eram deja familiarizată cu istoria respectivă sau pentru că intriga istorică era atât de bună, ocazie cu care îmi recunosc lacunele în materie de istorie (mama nu m-a făcut istoric).